Frații Joel și Ethan Coen, mințile briliante din spatele unor clasice precum „Fargo”, „No Country for Old Men” sau „The Big Lebowski”, debutează acum în universul Netflix cu un nou film ambițios și excentric. 

Scris, produs și regizat de frații Coen, „The Ballad of Buster Scruggs” reunește șase povestiri diferite într-un lungmetraj de două ore și-un sfert.

Fiecare episod tratează un anumit aspect al Vestului Sălbatic, ca o colecție de nuvele care nu au în comun decât locul și perioada acțiunii. În rest, nu se intersectează în niciun fel.

Pe rând, cele șase povești urmăresc: un cowboy charismatic și jovial care amintește cât de înșelătoare pot fi aparențele; un spărgător de bănci condamnat la spânzurătoare; un artist fără brațe și fără picioare care susține spectacole în aer liber, călătorind dintr-un sătuc în altul cu caravana impresarului său; un bătrân prospector care sapă după aur într-un ținut virgin; o tânără timidă și debusolată care se alătură unui convoi de căruțe cu destinația Oregon, în speranța că-și va găsi un soț acolo; un grup de călători într-o diligență, care filozofează până descoperă că ar putea fi în pericol de moarte, fără posibilitatea de a părăsi trăsura.

Fiecare capitol începe ca un western clasic, dar se încheie cu o răsturnare de situație à la „Zona Crepusculară”.

Surprizele îți taie răsuflarea și nu prea îți lasă timp să-ți revii, că deja te trezești răsfoind paginile următoarei povești.

La propriu: tranziția chiar se face cu ajutorul unei cărți, iar noi urmărim ecranizarea ei, pe bucăți. Parcurgem aventurile din Vestul Sălbatic în compania unei distribuții impecabil alese și ireal de talentate.

Tim Blake Nelson, James Franco, Liam Neeson, Harry Melling, Tom Waits, Zoe Kazan și Brendan Gleeson sunt doar câțiva dintre actorii care reaprind farmecul violent al acelor vremuri, clădind un peisaj verosimil și integrându-se perfect în el. Îi ajută enorm dialogul bogat, savuros și ingenios, specialitatea fraților Coen.

Multe replici și ticuri verbale par desprinse din paginile unor capodopere literare, ceea ce spune multe despre calitatea producției.

Nu-i de mirare că „The Ballad of Buster Scruggs” a luat premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film din Veneția.

Ritmul te poate moleși pe alocuri, dar imaginea profită de asta și transformă minusul într-un mare plus.

Îmbogățind intriga cu elemente vizuale exagerate sau chiar suprarealiste, îți dă senzația că ești la o oră de hipnoză. Așa traversezi fiecare episod, în plutire ca după două nurofene de 400.

Lăsând deoparte reputația creatorilor, succesul filmului e neașteptat. Neavând prea mult timp să te familiarizezi cu eroii sau să te atașezi de ei, te-ai aștepta să rămâi indiferent la problemele prin care trec și să te obosească schimbarea constantă a distribuției.

Totuși, măiestria și originalitatea cu care personajele sunt schițate compensează din plin, iar abordarea unică a fiecărui fragment te absoarbe instantaneu în lumea pistolarilor americani.

Singurul minus poate fi considerat pasajul final, care reunește un grup eterogen de călători sub plafonul unei trăsuri. Deși călătoria lor e o alegorie a morții, tehnica se dovedește a fi mai interesantă pe hârtie decât pe ecran.

Personajele nu sunt deosebit de simpatice, iar conversația plictisește pe alocuri. Păcat că tocmai asta-i scena care încheie un film altminteri extraordinar.

„The Ballad of Buster Scruggs” a fost lansat pe Netflix în data de 16 noiembrie. De la umor negru și momente muzicale până la iubiri inocente și războaie sângeroase, e aproape imposibil să nu te cucerească măcar un capitol-două. 

About Post Author

Lasă un răspuns