"Povestea

PuÅ£ini români ÅŸtiu că Å£ara lor a avut ÅŸi încă are unele dintre cele mai mari rezerve de minereuri aurifere între toate ţările lumii. Povestea aurului pe meleagurile mioritice este una interesantă ÅŸi dureroasă, în egală măsură.

Războaie, invazii, trădări, jafuri naÅ£ionale, blesteme, peripeÅ£ii ÅŸi întâmplări de pomină, patimă ÅŸi nebunie, toate acestea au răscolit din plin destinul aurului nostru.

De la împăraÅ£i persani ÅŸi romani, la împăraÅ£i habsburgi, de la lideri comuniÅŸti până la vânătorii de comori sau companiile internaÅ£ionale atrase de aur precum însetatul de apă, saga metalului galben pare a fi departe de sfârÅŸit.

Istorie în colb de aur

Istoria căutării ÅŸi prelucrării aurului în spaÅ£iul carpato-danubiano-pontic este una deosebit de veche – preistorică.

Pe baza mai multor studii detaliate, se poate afirma că exploatarea aurului din zăcămintele de la RoÅŸia Montană, Căraci ÅŸi Câinel, a început încă din timpuri preistorice.

Între popoarele antice, primii care au fost atraÅŸi ca un magnet de aurul dacilor nu au fost romanii, aÅŸa cum se crede în mod obiÅŸnuit, ci primele triburi de greci, care, în migraÅ£ia lor spre teritoriul de astăzi al Greciei, au trecut prin MunÅ£ii Apuseni, unde au jefuit zăcămintele de aur local, din care ÅŸi-au făurit monede. Unele studii istorico-lingvistice au sugerat chiar că termenul vechi grecesc pentru aur – khrÅ«sos – ar veni de la numele CriÅŸurilor, râurile noastre care străbat Å£inuturile aurifere. Alte cercetări susÅ£in că primele monede de aur greceÅŸti conÅ£ineau acelaÅŸi tip de aur cu cel extras ÅŸi astăzi din Apuseni.

Pe lista invadatorilor ahtiaÅ£i după aurul din Apuseni au urmat, la rând, străvechii perÅŸi. Herodotus, Părintele Istoriei, relata în scrierile sale cumm împăratul Darius, fiul lui Hystaspes, stăpânitor al tuturor perÅŸilor, a pornit război împotriva triburilor dacice ale agatârÅŸilor, care locuiau în MunÅ£ii Apuseni, îndeosebi pe malurile MureÅŸului de astăzi, pentru a-i jefui de aur, fiindcă această ramură a daco-geÅ£ilor se desfăta în podoabe de aur.

""

Faima minelor de aur ale Daciei a străbătut, astfel, Antichitatea până în epoca dominată de prezenÅ£a Imperiului Roman. În lumea antică, aurul era adevăratul motor care grăbea căderea unei civilizaÅ£ii sau dezvoltarea alteia. Primele încercări de cucerire a minelor aurifere ale dacilor au apărut încă din perioada împăratului DomiÅ£ian. Dar cucerirea a fost desăvîrÅŸită de Traian.

Acesta din urmă era ambiÅ£iosul fiu al unui comandant de legiune de origine hispanică (celtiber). Ajuns, în cele din urmă, împărat, datorita calităţilor sale militare, Traian moÅŸteneste o Romă sărăcită de cheltuielile fără măsură ale lui DomiÅ£ian ÅŸi ai cărei cetăţeni erau înglodaÅ£i în datorii. VeÅŸtile despre aurul din munÅ£ii dacilor nu mai reprezentau de multă vreme o noutate. Pentru Imperiul Roman, ajuns aproape de apogeul politicii sale expansioniste, cucerirea Daciei ÅŸi instalarea legiunilor în munÅ£ii săi ar fi reprezentat un fapt de maxim interes strategic. Aceasta deoarece, pe lângă jefuirea strămoÅŸilor noÅŸtri de aurul ÅŸi argintul strânse în generaÅ£ii, Roma ar fi stabilit astfel, la graniÅ£a de răsărit, un avanpost important împotriva atacurilor venite din partea dacilor liberi aliaÅ£i cu popoarele iraniene precum sarmaÅ£ii, sciÅ£ii si roxolanii, după cum avea să o demonstreze mai târziu Istoria. După celebra trădare a lui Bicilis, despre care unele surse istorice spun că era un scrib grec care făcea parte dintre apropiaÅ£ii regelui Decebal, ÅŸi nu o căpetenie dacă trădătoare, spre Roma urmau să mărşăluiască mii de care încărcate cu peste 160 de tone de aur pur ÅŸi 300 tone de argint!

În cei 166 ani de ocupare romană a Apusenilor, mineritul local al aurului s-a dezvoltat prin noi metode tehnologice de extragere ÅŸi prelucrare a preÅ£iosului metal.

Există date istorice care dezvăluie faptul că, pe întreaga perioadă a ocupaÅ£iei romane, nu mai puÅ£in de 500 tone de aur ÅŸi 950 tone de argint au părăsit Dacia pentru a consolida economic Imperiul Roman.

În acest scop, romanii au adus în zonă coloni de origine traco-iliră, specializaÅ£i în prelucrarea aurului. Minele erau conduse de un funcÅ£ionar numit chiar de împărat, denumit Procurator Aurarium, a cărui reÅŸedinţă era în Zlatna.

Mai târziu, ungurii, turcii, austriecii ÅŸi ruÅŸii au fost exploatatori ÅŸi jefuitori ai aurului din zăcămintele noastre.

PuÅ£ini români ÅŸtiu că oraÅŸe pe care astăzi le admiră cu un sentiment de frustrare ÅŸi invidie, oraÅŸe precum Budapesta, Viena, Roma, Istambul, Sankt Petersburg ÅŸi Moscova, au fost construite, în măsură mai mică sau mai mare, ÅŸi cu aur extras din zăcămintele noastre. După exploatarea zăcămintelor de către romani, a urmat o perioadă de pauză de circa 1.000 de ani, după care regii maghiari, urmaÅ£i de imperialii austrieci de origine habsburgică, au reluat jefuirea aurului din Apuseni ÅŸi MaramureÅŸ. Conform unor documente istorice, într-un interval de doar 64 de ani, austriecii au scos din Transilvania o cantitate de 10 tone de aur.

Misterele aurului românesc

Orice geolog cu experienţă în domeniu ne va spune că zăcămintele aurifere apar sub două forme principale: aurul de filon ÅŸi cel aluvionar. IniÅ£ial, toate zăcămintele s-au format în straturile de pământ ÅŸi rocă, fiind dispuse în filoane. În urma procesului natural de eroziune, determinat de apa ploilor, care desprindea mici fragmente de aur ÅŸi le transporta în pâraie ÅŸi alte cursuri de apă, apărea aÅŸa-numitul aur aluvionar. Dacii au exploatat, în prima fază, aurul aluvionar, cu ajutorul blănurilor de oaie puse de-a curmeziÅŸul râurilor. MiÅ£ele de lână ale blănurilor aveau proprietatea de a reÅ£ine micile fragmente de aur, mai grele, lăsând să treacă majoritatea celorlalte impurităţi aduse de apă.

""

Conform informaÅ£iilor publicate de dr. Bogdan Constantinescu, fizician ÅŸi cercetător ÅŸtiinÅ£ific principal al Institutului de Fizică ÅŸi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" din BucureÅŸti, aurul actual din Transilvania se găseÅŸte aliat cu mult argint, până la 20% din compoziÅ£ie, fapt care-i conferă o culoare deschisă. Există, de asemenea, un obiect de aur dintr-un mormânt egiptean descoperit la Abydos, vechi de peste 4.000 de ani. Obiectul este compus din aur de culoare roÅŸiatică, combinat cu telur ÅŸi stibiu. Telurul a fost descoperit într-un mineral din Å£ara noastră, fiind separat, pentru prima dată în lume, în anul 1782, din compuÅŸii auriferi de la Săcărămb.

Am fost o Å£ară foarte bogată în aur, iar aurul aluvionar, de râu, se găsea în cantităţi importante în aproape toate râurile, până în perioada medievală târzie. CredeÅ£i sau nu, dar majoritatea râurilor noastre erau, în trecut, aurifere. ArgeÅŸul, DâmboviÅ£a. Oltul, Siretul , Buzăul ÅŸi toate râurile din Ardeal ÅŸi Moldova aduceau cantităţi mari de aur. Dimitrie Cantemir relatează, în "Descriptio Moldaviae", despre comunităţile de Å£igani care erau lăsate de voievozi să culeagă, pur ÅŸi simplu, aurul din râuri, cu condiÅ£ia ca aceÅŸtia să-i plătească în fiecare an soÅ£iei domnitorului o dare de 5 ocale de aur (adica 5 kilograme de aur). Un călător italian prin Moldova acelor vremuri relatează despre ÅŸatre de Å£igani aurari care erau obligate să plătească o dare de 15 ocale de aur, ceea ce ne face să credem că unele cursuri de apă conÅ£ineau cantitaÅ£i mai mari de aur decît celelalte.

Cadrilaterul de Aur

Astăzi, majoritatea rezervelor naÅ£ionale de aur sunt cantonate în MunÅ£ii Metaliferi (nume deloc întâmplător pentru aceÅŸti munÅ£i situaÅ£i în sudul Apusenilor), în cadrul aÅŸa-numitului Cadrilater de Aur, o suprafaţă de aproximativ 500 kilomteri pătraÅ£i, încadrată între localităţile Săcărâmb, Căraci, Zlatna ÅŸi Baia de ArieÅŸ.

Maximul de extracÅ£ie auriferă din acest perimetru a fost atins în perioada Imperiului Austro-Ungar. Îndeosebi în intervalul de timp cuprins între sfârÅŸitul secolului al XVIII-lea ÅŸi anul 1918, când Ardealul a revenit unde-i era locul, adică la patria-mamă, se estimează că de aici s-a exploatat o cantitate record de aur, în ciuda mijloacelor tehnice rudimentare.

""

Mineritul de adâncime se practica îndeosebi în raza localităţilor Săcărâmb, CrăciuneÅŸti, Câinel, Ruda-Bran, Căraci, Baia de CriÅŸ, Å¢ebea, AlmaÅŸul Mare, Zlatna, RoÅŸia Montană, Vulcoi Corabia ÅŸi Baia de ArieÅŸ. Mineritul se făcea doar prin forÅ£a braÅ£elor, minereurile bogate în aur fiind desprinse cu târnăcoape din măruntaiele muntelui ÅŸi încărcate în coÅŸuri de răchită aÅŸezate pe catâri. Minereul era mărunÅ£it în celebrele ÅŸteampuri cu apă, după care era colectat pe Å£esături din lână sau blănuri de oaie, ca pe vremea dacilor.

Exploatarea industrializată a ceea ce mai rămas din rezervele de aur ale Apusenilor a luat proporÅ£ii în perioada regimului comunist. Nicolae CeauÅŸescu a dat un ordin strict de extragere a unor cantităţi cât mai mari de aur; dacă în perioada interbelică se extrăgeau doar 2 tone de aur anual, CeauÅŸescu a ordonat extragerea a 4 tone pe an, deÅŸi cheltuielile finale erau de zeci de ori mai mari decît valoarea pe piaţă a aurului la acea vreme.

Hoţii şi aventurierii aurului

Comorile ÅŸi tezaurele vechi rămase îngropate în pământul României sunt ameninÅ£ate, azi, de adevărate reÅ£ele organizate de infractori înarmaÅ£i cu detectoare de metal de ultimă generaÅ£ie.

Aceste reÅ£ele nu cuprind doar "cavaleri ai norocului", care speră să se îmbogăţească peste noapte, ci implică numeroase "persoane grele" din rândul autorităţilor, după cum au demonstrat-o cazuri destul de recente, cum a fost "Scandalul Brăţărilor Dacice". Subiectul căutătorilor de aur din România include numeroase exemple, multe dintre ele relatate cu lux de amănunte de presă, de-a lungul timpului.

Cert este că se fură în continuare, mulÅ£i vânători de aur colindând în special zona adiacentă cetăţilor dacice din MunÅ£ii Orăştiei, în speranÅ£a descoperirii cosonilor, celebrele monede dacice din aur, sau a vaselor ÅŸi podoabelor făurite din acelaÅŸi metal preÅ£ios.

Dacă ne reîntoarcem la situaÅ£ia rezervelor de aur rămase în Apuseni, MaramureÅŸ sau Banat, descoperim o întreagă industrie internaÅ£ională de exploatare a aurului care se îndreaptă cu paÅŸi mărunÅ£i, dar perseverenÅ£i, spre MunÅ£ii Apuseni.

Miza este una deosebit de importantă, dacă Å£inem cont de cotaÅ£ia tot mai mare pe care o are aurul la burse, la ora actuală. Mai mult de 20 de localităţi din 8 judeÅ£e ale ţării vor fi cercetate amănunÅ£it în căutarea aurului.

""

Trebuie doar un simplu search pe Internet pentru găsi numele a multe companii care, după informaÅ£iile vehiculate în presă, ar fi primit licenţă să sape după aurul din România – în frunte cu controversata Gabriel Resources.

Nici Barrick Gold Corporation, cel mai mare producător de aur din lume, nu a trecut cu vederea aurul dacilor, acest grup canadian deÅ£inând, la ora actuală, trei permise de prospecÅ£iuni în judeÅ£ele Arad ÅŸi CaraÅŸ-Severin. Între marii jucători în hora aurului României se detaÅŸează European Goldfields din Canada, Dacian Mining din Suedia (sic!), Romaltyn Ltd din Isle of Man, Valhalla Resources din Cipru, Samax România Ltd. din Marea Britanie ÅŸi Elisedor Ltd. din Cipru.

Unul dintre cei mai bogaÅ£i ÅŸi puternici oligarhi ruÅŸi, Mihail Prokhorov, este de asemenea interesat în expolatarea minereului aurifer de la noi. Conform informaÅ£iilor vehiculate de mari cotidiene din BucureÅŸti, prosperul afacerist rus ar controla o companie implicată în industria de prelucrare a aurului din zona Baia Mare ÅŸi ar deÅ£ine trei licenÅ£e de prospectare în judeÅ£ele Satu Mare ÅŸi MaramureÅŸ. Recent, au "transpirat" în presă unele informaÅ£ii trecute la capitolul "secret de stat", conform cărora România ar mai deÅ£ine încă, în subsol, cantităţi de aur mult mai mari decăt cele estimate ÅŸi acceptate oficial.

În aceste condiÅ£ii, orice estimare a viitorului aurului românesc este extrem de nesigură, Å£inând cont ÅŸi de climatul politic internaÅ£ional ÅŸi naÅ£ional de la ora actuală.

Åži atunci, întrebarea: "Oare aurul din subsolul României va fi exploatat în beneficiul statului ÅŸi al cetăţenilor români?", devine una de al cărei răspuns ne temem cu toÅ£ii…

 

sursa: descopera


Lasă un răspuns