Lacul Sărat, vestit pentru nămolul său în toată Europa, riscă să ajungă doar o amintire.

Investiții nu se fac, hotelurile au rămas ca înainte de ’89, iar zona a ajuns un soi de groapă de gunoi. Cei de la primăria din Chiscani susțin că vor putea schimba fața locului numai după ce Guvernul îi va acorda statutul de stațiune balneoclimaterică. VIDEO INSPECTORUL PRO aici: Până atunci, „Inspectorul Pro″ a vrut să vadă cum sunt primiți turiștii.

Așa arată Lacul Sărat, o localitate cu proprietăți vindecătoare, care atrage oameni de mai bine de 100 de ani, dar nu și investiții, de vreme ce întreaga suprafață de 80 de hectare pare încremenită în timp. Nămolul sapropelic de pe fundul lacului, bogat în substanțe organice, aflate în descompunere, dar și apa de deasupra, cu o concentrație mărită de sare, ar putea face din tratamentul balnear de aici unul de invidiat în întreaga Europă.

Reporter: „De ce plângeți?”

Turist: „Pentru că mă doare sufletul pentru el!”

Reporter: „Așa de mult țineți la lacul asta?”

Turist: „Da, e parte din viața mea!”

Adevărul e că turistul are de ce să plângă atunci când vine în stațiune. În afară de câteva împachetări cu nămol, locul nu-i oferă nimic. O echipă de la Inspectorul Pro s-a pus în pielea vizitatorilor, în mare parte vârstnici trimiși la tratament de Casa de Pensii.

Bărbat: „Venim la lac aici de 20 de ani, dar situația de anul ăsta și anul trecut e dezastruoasă. Adică mizerie, e și lumea needucată. Ți-e frică că iei o boală de piele până la urmă. Vii, te tratezi de reumatism și pleci cu altele.”

Nămolul de pe fundul lacului, bogat în substanțe organice, dar și apa cu concentrație mărită de sare au efecte benefice în tratarea afecțiunilor reumatice, neurologice, dermatologice, endocrine și vasculare. Din păcate, locul a devenit o imensă groapă de gunoi.

Turist: „Dacă e mizerie, e și infecție, nu? Acolo, spre exemplu, sunt numai geamuri și nu știu cum de nu ne-am tăiat și nu ne am accidentat.”

Pe mal sunt mai multe plaje: una publică, a statului, și alte câteva private. Turiștii o preferă pe cea publică pentru că e gratis.

Vizitator: „E mare diferență între băltoaca asta și ce e acolo. Cam tot aia este. Și le dai și bani și atâta, că au dușuri acolo. Te clătești cu dușul. Dar noi ne facem dușul unul la altul.”

Plaja administrată de Societatea Unita Turism oferă, ce-i drept, dușuri cu apă rece și șezlonguri. Dar este plină de bucăți de fier-beton, rămase din vechiul mal, care pun în pericol turiștii.

Sorin Boșneag este reprezentantul Unita Turism și recunoaște că firma nu a creat toate condițiile necesare turiștilor.

Sorin Boșneag, Sucursala Traian Brăila: „Într-adevăr nici noi n-am făcut tot ce trebuia.”

Reporter: „Ce notă îi dați stațiunii la momentul ăsta?”

Sorin Boșneag: „Din N motive nota 6! Vom începe amenajarea plajei, inclusiv dotare cu panouri solare. Se face aleea care va fi pe malul lacului, grupurile sanitare vor fi refăcute de la A la Z.”

Vom urmări dacă aceste promisiuni se vor îndeplini. Până atunci, zona trece printr-o altă provocare. Lacul Sărat se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 70 ani.

În anul 1947, cunoscut drept anul secetei, imediat după cel de-al doilea Război Mondial, Lacul Sărat a dispărut cu totul de pe fața pământului. Turiștii care vin astăzi în stațiune se tem că istoria s-ar putea repeta. Și asta pentru că lacul seacă de la an la an sub privirile lor. De exemplu, dacă în urmă cu un deceniu, adâncimea apei depășea chiar și doi metri, astăzi oamenii care întră în apă constată că abia le mai ajunge până la genunchi.

Mai mulți turișți au fost observați la 10 metri de mal, stând ca pe canapea, sprijiniți pe coate. Se vede cu ochiul liber că nivelul apei abia depășește 20 de centimetri.

Turist: „Nu vedeți ce panaramă este? Păi veneam acum 30 de ani. Era apa de un metru și ceva.”

Reporter: „Păi văd că acolo oamenii stau…la genunchiul broaștei!”

Unii știu să vadă însă și jumătatea plină. Acei bărbați profită de apa mică și se comportă ca și când ar fi într-o sală de sport.

Reporter: „Toată partea aia de acolo a dispărut?”

Ion Tănase, administrator lac: „Da! Cât la sută din suprafața lacului nu mai e față de ce era odată? În jur de 25, maxim 30%.”

Sorin Boșneag, Sucursala Traian Brăila: „Trebuie să vedem cu ce apă putem să umplem lacul. Pentru că nu pot să adaug apă din Dunăre direct și să o bag în lac. Să nu strice zăcământul natural.”

Reporter: „Nu există posibilitatea să dispară sub ochii noștri?”

Ion Tănase, administrator lac: „S-ar putea. Orice este posibil!”

Turist: „Păi dacă nu mai e lacul, la ce mai venim aici? Cred că dispare și stațiunea!”

Zona este prost administrată pentru că nimeni nu o deține în totalitate. Zăcământul de nămol aparține de Agenția pentru Resurse Minerale, dar a fost concesionat, în mare parte, firmei Unita Turism. Luciul apei aparține de Regia Apelor Române, iar stațiunea în ansamblu este administrată de Primăria din Chișcani.

Tragem, așadar, linie și adunăm: mizerie peste tot și un lac aproape secat. Condițiile de cazare suplinesc oare lipsurile? Se pare că nu.

Bărbat: „Se sperie dacă vin aici. Păi ce să vădă? Niște chestii din astea sau caloriferele alea care nu sunt vopsite de nu știu cât timp?”

Deși are un aspect care te duce cu gândul la anii de dinaintea Revoluției, hotelul de două stele Flora este 100% ocupat de vârstnicii veniți la tratament, prin Casa de Pensii. Oamenii sunt mulțumiți că hotelul le oferă împachetări cu nămol, masaje și kinetoterapie, dar nu sunt deloc încântați de condițiile din cameră.

Bărbat: „N-avem frigider, n-avem aer condiționat, dar până la urmă, una peste alta, e bine. Dacă ești bolnav, trebuie să vii!”

La capitolul curățenie hotelul stă bine, dar dotările lasă de dorit. Un sejur de 6 nopți costă aici 992 de lei: cazare, masă și tratament.

Bărbat: „Nu avem aer condiționat! Sunt două stele! Cine dorește frigider plătește la recepție, ventilator la fel! S-a schimbat, s-a pus parchet, paturi, saltele, tot.”

La câțiva metri mai încolo se află hotelul Lacul Sărat. Tot de două stele și tot în administrarea societății Unita Turism. Aici, camerele sunt și mai mici, chiar neîncăpătoare pentru două persoane. Baia pare că nu a mai fost modernizată de zeci de ani. La fel și balconul.

Bărbat: „Avem nevoie de un pat și de o masă. În rest… mda!”

Sorin Boșneag, Sucursala Traian Brăila„Când vom trece și la modernizarea acestui hotel, camerele care sunt la dimensiunea asta să le lăsăm cu un sigur pat. Casa Națională de Pensii ne-a spus foarte clar ce avem și ce n-avem voie să le dăm.”

Reporter„Păi, ce, nu aveți voie să le dați? Frigider sau să le puneți o apă acolo?

Sorin Boșneag, Sucursala Traian Brăila: „Avem voie să le dăm, dar nu plătesc dumnealor. Plătește clientul.”

Într-adevăr, clientul plătește. De aici apar și nemulțumirile. Lipsa investițiilor nu poate fi pusă însă doar în cârca privaților. Și autoritățile au partea lor de vină. Iată explicația primarului din Chiscani.

Reporter: ”Arată dezolant! Cine trebuie să curețe acolo?

Costică Cojea, Primarul comunei Chiscani: „Primăria Chiscani nu are decât drumurile publice.”

Reporter: „Și nu aveți decât să vedeți cum moare stațiunea sub ochii dumneavoastră, că nu aveți ce să faceți?

Costică Cojea: „Nu pot să fac nimic!

Reporter: „Primăria administrează stațiunea, puteți să le impuneți, nu?

Costică Cojea: „Nu administrează… Da, am regulamentul, le am impus.”

Reporter: „Dacă ați fi turist, ați veni în stațiunea Lacul Sărat? Sincer vă întreb!”

Costică Cojea: „Nu știu dacă aș avea timp să fiu turist, pentru că eu muncesc foarte mult.”

Reporter: „Ați sta acolo?”

Costică Cojea: „Nu știu ce să va răspund acuma! Ați terminat interviul?”

Reporter: „Da, vă mulțumesc! Interviul a luat sfârșit, vă mulțumesc!”

Reporter: „Dacă turiștii ar veni în Lacul Sărat și dumneavoastră ați avea de câștigat.”

Costică Cojea: „Cum aș avea de câștigat eu, ca primărie?”

Reporter: „Pentru că oamenii ăștia vin aici și…”

Primar: „Și ce fac? Plătesc la un primar!”

Reporter: „Chiar, ce fac?”

Primar: „Banii rămân la un privat!”

Reporter: „Aveți dezvoltat turismul în stațiunea asta?”

Primar: „Păi eu nu am! Eu ca primărie nu am! Eu trei ani m-am chinuit și arată mai bine decât acum trei ani de zile.”

Reporter: „N-ai ce să faci în stațiunea asta!”

Primar: „Eu știu că n-ai ce să faci! Nici nu ești ajutat!”

Timp de zece ani, primăriile din Brăila și Chiscani s-au luptat între ele pentru stăpânirea locului. A câștigat în instanță edilul din Chiscani. Nu însă și vizitatorii, de vreme ce nu se vede nicio îmbunătățire. Primăria Chiscani ar trebui să realizeze ce bogăție naturală are în curtea ei și să facă din Lacul Sărat o stațiune demnă de renumele pe care l-a avut odata.

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns