Sony World Photography Awards 2018

 

    Domeniul fotografiei este unul care a început să mă atragă de ceva vreme încoace însă care nu a vrut să îmi împărtăşească din secretele sale.

    Ce-i drept, poate că nici eu nu am ştiut unde să întreb.

    Sony World Photography Awards este un fel de Gală Oscar, numai că pentru fotografi.

    Ce-am văzut la Londra m-a fascinat şi m-a pus pe gânduri deopotrivă.

    Evenimentul a durat o zi întreagă, iar fotografiile înscrise în concurs şi ajunse în etapa finală au fost expuse la celebra Somerset House, aflată pe malul Tamisei, în vecinătatea Trafalgar Square.

    Pe măsură ce am explorat pavilioanele împărţite strategic după tipul de fotografie pe care îl conţineau, de la peisaje, la portrete şi la cea care reflectă problemele contemporane, mi-am dat seama că ai nevoie de un cocktail serios de pasiune şi talent pentru a realiza aşa ceva.

    Ultimii cântăreţi de jazz din Estul Londrei // Categoria Portret, fotografie de Tom Oldham

 


 

    Toate fotografiile expuse au fost realizate de profesionişti, de oameni plătiţi pentru aşa ceva, plătiţi pentru ca alţi neiniţiaţi ca mine să vină şi să caşte gura la artă, să vadă ceva frumos care apelează la o gamă largă de sentimente adânc înrădăcinate.

    Nu numai că execuţia fotografiilor a fost de excepţie, poveştile din spatele acestora au adăugat cu adevărat esenţă imaginilor surprinse.

    M-am gândit de multe ori, ca un fraier, exclusiv din punct de vedere tehnologic, ce fel de aparat trebuie să deţii ca să poţi să surprinzi un instantaneu care să se apropie măcar de acel gen de calitate.

    În naivitatea mea, au fost vremuri în care chiar am crezut, ”uite, fotograful ăla a făcut aşa o poză frumoasă pentru că avea aparat de 50.000 de euro”. Nimic mai greşit.

   Contaminarea albă de la Fukushima // Categoria Creativitate, fotografie de Florian Ruiz

 

 

    Chiar dacă înţeleg anumite specificaţii prezente la camera foto, chiar dacă înţeleg cum să mă joc în setările de lumină, nu acest lucru îi deosebeşte pe cei mai buni de cei mai slabi.

    Nu tehnologia din spatele camerei foto care, desigur, are şi ea rolul ei şi ajută la calitatea imaginii, nu ea are ultimul cuvânt de spus. imaginaţia, creativitatea, simţul artistic.

    Ei bine, asta e cu adevărat important atunci când cauţi ACEA poză.

    Eliberarea oraşului Mosul din ghearele aşa-zisului Stat Islamic // Categoria Ştiri de actualitate, fotografie de Rasmus Flindt

 


 

    Marca aparatului foto, numărul de megapixeli, capacitatea obiectivului, lucrurile astea pălesc în faţa talentului.

    Am întrebat la un moment dat un fotograf cunoscut din România care este cel mai bun smartphone în ale pozelor.

   Am crezut că îl pot prinde pe picior greşit, voiam să intru într-o polemică pe specificaţii, megapixeli şi diafragme.

    Răspunsul pe care mi l-a dat, însă, a fost unul cu totul neaşteptat.

    ”Orice telefon e bun la poze, dacă ştii ce să pozezi”.

    Abia după acest eveniment am pus cap la cap toate detaliile. Desigur, contează camera sau telefonul, însă cel mai mult contezi tu.

    Contează să ai o poveste care să vorbească de la sine şi să vină în completarea imaginii, contează să stârneşti anumite sentimente celui care priveşte la instantaneul tău.

    Este mai puţin relevant că ai un obiectiv mai performant decât al celui de lângă tine.

    Pai, sincer, dă-mi mie pe mână un DSLR sau un Mirrorless ultimul răcnet şi dă-i unui profesionist un telefon cu senzor foto simplu, de 10 megapixeli.

    Eu ştiu deja cine ar câştiga tentativa de concurs.

    Buzkashi, sportul naţional din Afganistan // Categoria Sport, fotografie de Balasz Gardi

 


    Premianţii Sony World Photography Awards 2018

    Fotograful Anului – Alys Tomlinson, Marea Britanie

    Categorii individuale:

    Arhitectură: Gianmaria Gava, Italia, cu proiectul Buildings

    Locul 2 Edgar Martins, Portugalia / Locul 3 Corentin Fohlen, Franţa

    Probleme contemporane: Fredrik Lerneryd, Suedia, cu proiectul Slum Ballet

    Locul 2 Margaret Mitchell, Anglia / Locul 3 Alfio Tommasini, Elveţia

    Creativitate: Florian Ruiz, Franţa, cu proiectul The White Contamination Locul 2 Patricia Kühfuss, Germania / Locul 3 Eduardo Castaldo, Italia

    Ştiri: Mohd Samsul Mohd Said, Malaezia, cu proiectul Life Inside the Refugee Camp Locul 2 Luis Henry Agudelo Cano, Columbia / Locul 3 Rasmus Flindt Pedersen, Danemarca

    Descoperă: Alys Tomlinson, Anglia, cu proiectul Ex-Voto Locul 2 Antonio Gibotta, Italia / Locul 3 Maria Petrenko, Ucraina

    Peisaj: Luca Locatelli, Italia, cu proiectul White Gold Locul 2 Rohan Reilly, Irlanda / Locul 3 Tomasz Padlo, Polonia

    Natură şi faună: Roselena Ramistella, Italia, cu proiectul Deep Land Locul 2 Mitch Dobrowner, Statele Unite / Locul 3 Wiebke Haas, Germania

    Portret: Tom Oldham, Anglia, cu proiectul The Last of The Crooners Locul 2 Anush Babajanyan, Armenia / Locul 3 Andrew Quilty, Australia

    Sport: Balazs Gardi, Ungaria, cu proiectul Buzkashi Locul 2 Behnam Sahvi, Iran/ Locul 3 Matteo Armellini, Italia Still

    Life: Edgar Martins, Portugalia, cu proiectul Siloquies and Soliloquies on Death, Life and Other Interludes Locul 2 Tristan Spinski, Statele Unite / Locul 3 Werner Anderson, Norvegia

Poţi vedea galeria completă cu pozele nominalizate la SWPA 2018 AICI.

articol de Claudiu Râpan