TEATRU ONLINE | BULANDRA: În această seară, de la ora 19.00, „SORRY” de Aleksandr Galin, în regia lui Yuri Kordonsky; VINERI , de la ora 19.00, „O SCRISOARE PIERDUTĂ” de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei

 

În această seară, de la ora 19.00, SORRY de Aleksandr Galin, în regia lui Yuri Kordonsky.

O tulburătoare poveste de dragoste, o reîntâlnire după 20 de ani, în care speranţele şi deziluziile lasă loc unui dialog de un dramatism consistent, într-o Rusie ce anulează orice formă de libertate.

Distribuţia:

Mariana Mihuț (Inna Rassadina)
Ion Caramitru (Iuri Zvonariov)

Scenografia: Nina Brumuşilă

______________________

Yuri Kordonsky: ”Iubesc oamenii. Iubesc viaţa, şi în frumuseţe, şi în urâţenie. Există o parte frumoasă a vieţii, clipa care trece. Faptul că ea trece, asta o face frumoasă. Cred că şi de asta teatrul e viu. Teatrul e clipa care trece. La film, poţi să vezi aceeaşi imagine o dată, de două ori, de o sută de ori, asculţi muzică şi poţi să repeţi aceeaşi piesă, dar la teatru, clipa nu se repetă niciodată. Stai în sală, vezi ceva şi realizezi că nu se va mai repeta niciodată acel moment. Asta e forţa teatrului, trecerea.”

Aleksandr Galin: ”În piesa ”Sorry” doi oameni încearcă să adune ”sufletul împrăștiat”, să transforme ”sufletul semiviu”, dacă nu aproape mort, în unul viu.”

Mariana Mihuț: ”Piesa a fost adusă de Ion Caramitru și el mi-a propus să o jucăm împreună. E vorba de un text în două personaje. Doi oameni de mult trecuți de prima tinerețe, a căror condiție socială e diferită, dar care s-au iubit odinioară și se reîntâlnesc în niște condiții cu totul neobișnuite. Textul mi-a plăcut, așa că ne-am apucat de lucru.”
______________________

Spectacolul a avut premiera în anul 2004, Mariana Mihuț fiind distinsă în 2005, în cadrul ediției a XIII-a a Galei Premiilor UNITER, cu premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal.
______________________

Cătălina Buzoianu: ”Ce înseamnă „şcoala de la Bulandra” se poate vedea la acest spectacol: un anume profesionalism care-i împiedică pe actori, oricît de mari ar şti ei că sunt, să „tragă” de spectacol, să-şi ia libertăţi faţă de viziunea stabilită în prealabil împreună cu regizorul. Dincolo de geniul propriu, actorii care au această şcoală ştiu că există viziunea unificatoare a regizorului, faţă de care nu poţi să-ţi iei libertăţi decît prejudiciind spectacolul.”

Doina Papp: ”Mariana Mihuț revine să ne copleșească nu doar cu forța talentului ei, ci, mai ales, cu puterea de a și-l analiza continuu, cu o inocență și o prospețime care incită de fiecare dată.”

Adrian Mihalache: ”Mariana Mihuț recurge la o intonație artificială, excelent controlată, aproape o impostație a vocii, ceea ce conferă personajului său o notă sofisticată, extrem de interesantă.”
___________________________________

Pentru că își iubește și își respectă actorii care i-au adus gloria ani de-a rândul, Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra” dedică săptămâna 18-24 mai 2020 actriței Mariana Mihuț. Astfel, în perioada menționată se vor posta pe pagina oficială de facebook fotografii și cronici ale spectacolelor în care a jucat Mariana Mihuț, actriță a Teatrului „Bulandra” începând cu anul 1972.
____________________________________

Vă dăm întâlnire, deci, pe pagina noastră de facebook, pe www.bulandra.ro și pe www.smartradio.ro la 19:00 fix!
Spectacolul va fi difuzat în regim de live stream și nu va mai fi disponibil după încheierea transmisiei.

O SCRISOARE PIERDUTĂ de I. L. Caragiale.

Spectacolul a avut premiera în anul 1972, cu prilejul aniversării a 120 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale.
Rolul lui Tipătescu era interpretat iniţial de Toma Caragiu, cel al Zoei Trahanache de Rodica Tapalagă, iar cel al lui Dandanache de Liviu Ciulei.
După dispariția lui Toma Caragiu, cei doi protagoniști au fost inlocuiți, în 1979, de Victor Rebengiuc și Mariana Mihuţ.📌

Distribuția:
Toma Caragiu / Victor Rebengiuc (Tipătescu)
Petre Gheorghiu (Trahanache)
Rodica Tapalagă / Mariana Mihuţ (Zoe)
Liviu Ciulei/ Fory Etterle (Dandanache Agamemnon)
Dorin Dron, Dem Rădulescu (Farfuridi)
Octavian Cotescu (Caţavencu)
Mircea Diaconu (Brânzovenescu)
Ştefan Bănică (Poliţaiul Ghiţă)
Aurel Cioranu (Cetăţeanul turmentat)

Decorul: Liviu Ciulei
Costumele: Doris Jurgea
Data premierei: 1972 și 9 februarie 1979
_________________________

Liviu Ciulei: „O scrisoare pierdută este turnată într-un tipar atât de perfect, încât pentru a putea spune că avem o viziune nouă ar trebui spart acest tipar, imaginând, dacă am fi în stare – lucru puţin probabil – o nouă formă tot atât de perfectă. Mi se par de-a dreptul inutile şi încercarea şi efortul, numai cu scuza originalităţii. De ce să părăseşti ceva perfect pentru altceva de o incertă probabilitate? Caragiale are o construcție de mare precizie, în care fiecare element urmărește contururile celuilalt pentru a crea întregul. El descrie, aş putea spune că renaşte scenic, virulent, imaginea profund tipică a unei societăţi, a unei epoci.”
_________________________
Valentin Silvestru: „Victor Rebengiuc contribuie la configurarea cea mai cuprinzătoare a ceea ce eroul însuşi numeşte politică, „blestemata politică“ a lumii caragialeşti, de brutalităţi şi compromisuri, „mici pasiuni“ şi mari potlogării, într‑o nesfârşită febră a tranzacţiilor.
Cu caracterul rezolut, asigurat de Mariana Mihuţ, Zoe cea de azi devine un reper în istoria reprezentărilor capodoperei. Ea e glacială şi autoritară, vag feminină, de o luciditate sticloasă, esenţialmente practică, reprimându‑şi chiar (ca în excelentul şi surprinzătorul monolog din actul IV) slăbiciunile pasagere („Mi‑a trecut!“, exclamă tri- umfătoare, bărbăteşte, actriţa, după o convulsie tăcută, prevestitoare de plâns).”

Constantin Radu-Maria: „Reluat într‑o distribuţie reînnoită, spectacolul lui Liviu Ciulei capătă în vechiul său decor o nouă strălucire. Jocul în ansamblul său având alte solicitări, stratul psihologic al spectatorului s‑a modificat simţitor; pe de altă parte, ne întâmpină o îmbogăţire a plasticii scenice în jocul celorlalţi, rod al meditaţiei mai profunde asupra rolurilor din partea fiecărui actor; în sfârşit, e evidentă adâncirea meditaţiei regizorale, consecinţă a timpului, dar şi a noilor relaţii care au apărut în structura spectacolului, prin integrarea unor actori cu personalitate puternică.”
_________________________
Săptămâna 11 – 17 mai este dedicată artistului Liviu Ciulei și spectacolelor sale montate la Teatrul „Bulandra”. Cu această ocazie, vor fi prezentate, prin intermediul fotografiilor și a scrierilor de specialitate, spectacolele puse în scenă de Liviu Ciulei la instituția de care îi este legat numele.