Moştenitorul tronului Marii Britanii a sprijinit financiar recondiţionarea unui atelier de ţiglărie din localitatea sibiană Apoş, unde a intrat ulterior să înveţe dedesubturile îndeletnicirii practicate în Ardeal de peste 200 de ani.
În Apoş, un sat mic aflat la aproximativ 70 de kilometri de Sibiu, reprezentanţii Asociaţiei Monumentum au început acum câteva luni un proiect menit conservării farmecului arhitecturii tradiţionale din vechile sate transilvănene. Iniţiativa a fost sprijinită de alte două ONG-uri, iar rezultatul este un atelier în care ţigla tradiţională de calitate se face la fel ca acum 200 de ani.
„E o pasiune mai veche a mea, totul a început cu un muzeu privat de etnografie pe care îl deţin împreună cu fratele meu.
Am început acum 10 ani să colecţionăm ţigle inscripţionate vechi, le-am intuit valoarea, fiindcă sunt foarte puţine astfel de colecţii în România şi chiar în lume.
Apoi m-am întâlnit cu actualul partener, care a lucrat în domeniul restaurărilor în Transilvania şi am decis împreună să facem această ţiglărie ca să păstrăm învelitorile tradiţionale“, spune arhitectul Eugen Vaida (34 de ani), preşedintele Asociaţiei Monumentum.
Specialistul adaugă că a fost inspirat de un concept deprins la Facultatea de Arhitectură, potrivit căruia „o casă este frumoasă când în timp devine frumoasă, când materialele îmbătrânesc frumos“.
Potrivit lui Vaida, Transilvania este unul dintre puţinele locuri din Europa în care învelitorile din ţiglă încă mai există, iar aspectul este unul dintre atuurile zonei care atrag foarte mulţi turişti străini. Investiţia s-a ridicat la 60.000 de euro Investiţia în ţiglăria din Apoş a fost de 60.000 de euro, bani necesari pentru achiziţia terenului, partea de proiectare şi construcţia atelierului.
„Este investiţia noastră şi a partenerilor. Suntem trei parteneri în acest proiect: Asociaţia Monumentum, Global Heritage Fund din Anglia şi Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture, dar un finanţator important a fost Alteţa sa Regală Prinţul de Wales.
Avem o relaţie mai specială cu Alteţa Sa. Preşedintele Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture este un apropiat de-al lui şi partenerul meu în acest proiect.
Prinţului Charles i-a plăcut ideea pentru că el este un mare iubitor al meşteşugurilor, din ce am discutat este un mare iubitor al tradiţiilor, mai ales al tradiţiilor româneşti. Alteţa sa a fost la inaugurare şi a făcut şi o ţiglă“, povesteşte Eugen Vaida.
Sprijin pentru comunitate După finalizare, ţiglăria a fost donată unui meşter renumit în domeniu din Bâţanii Mari, judeţul Covasna. A fost inaugurată la începutul lunii iunie şi are şase angajaţi, doi dintre ei localnici din Apoş.
„Am donat atelierul unui meşter, pentru că dacă eu mă apuc să fac ţiglă nu garantez calitatea, şi asta e foarte important. Sunt puţini producători care fac ţiglă de foarte bună calitate.
Meşterul este de la Bâţanii Mari, din Covasna, unde se află cel mai important centru de ţiglărit din Transilvania.
O parte dintre oameni sunt de acolo. Se spune că după 10 ani eşti un bun începător, e foarte important să începi cu ţiglari experimentaţi, dar în contract am stipulat că trebuie să angajeze şi doi oameni din localitate, să înveţe şi ei“, a detaliat Vaida. Iniţiatorul spune că atelierul produce un singur model de ţiglă momentan, dar că este posibil să se plieze pe necesităţile monumentelor vechi. Soţii Tomuş, Tatiana (40 de ani) şi Petrică (37 de ani) nu aveau locuri de muncă stabile până să se deschidă ţiglăria.
Părinţi ai unei fetiţe, amândoi lucrează astăzi aici ca muncitori.
„Ştiam că o să se deschidă o ţiglărie aici şi am venit şi am întrebat dacă nu au nevoie de oameni.
Practic, proiectul mi-a oferit un loc de muncă şi mie şi soţului, soţul este cel care face lutul“, explică femeia.
Cel mai pur stil tradiţional Ţigla de la Apoş se face în cel mai pur stil tradiţional, la fel cum lucrau oamenii şi în urmă cu câteva sute de ani.
Lutul este adus pe de dealul din apropierea ţiglăriei şi este pregătit într-un vas în care mecanismul cu care se amestecă este pus în mişcare cu ajutorul unui cal.
După ce e pregătit lutul, două ţiglărese fac manual fiecare ţiglă.
„Se ia lutul şi se pune într-o formă specială, se nivelează, trebuie să facem în aşa fel încât să nu fie aer în bucata de ţiglă pentru că dacă este aer se crapă.
Şi nu trebuie să fie nici nisip în interior, punem nisip pe deasupra ca să nu se lipească pe forma de lemn dar nu trebuie să fie nisip în interiorul lutului pentru că nu ţine ţigla“, spune Ibolya Domokos, una dintre ţiglăresele venite de la Bâţanii Mari.
După ce a căpătat formă, ţigla stă între 7 şi 10 zile la uscat, după care este arsă în cuptorul special construit, timp de o săptămână, la foc continuu, inclusiv pe perioada nopţii.
”În general folosim lemn de esenţe moi, încălzim cuptorul 2-3 zile la un foc mai mic după care există o curbă de ardere care ajunge undeva la 100 de grade, totul se face după ochi şi de aceea este nevoie de experienţă, şi arderea este secretul producerii unei ţigle de bună calitate.
Din două în două ore se pun lemne pe foc, dacă adormi după 6 ore poţi să arunci ţigla produsă în acel cuptor”, explică Eugen Vaida. Spre deosebire de ţigla industrială, cea tradiţională rezistă mult mai mult în timp.
„E ţiglă tradiţională, au făcut şi părinţii, şi bunicul meu şi străbunicul meu, eu aşa am învăţat.
Ţigla asta ţine 200 de ani“, spune Bartho Josef, unul din muncitorii angajaţi la ţiglărie.
60.000 de ţigle şi 30.000 de cărămizi pe sezon La Apoş se produc pe sezon aproximativ 60.000 de ţigle şi 30.000 de cărămizi iar cererea este foarte mare.
O ţiglă costă 1,7 lei, iar o cărămidă – 1 leu, produsele fiind însoţite de certificate de garanţie şi conformitate.
„Avem clienţi în general oameni de la oraş sau străini care au cumpărat aici case şi pe care şi le restaurează sau le transformă în pensiuni turistice.
Am vândut anul acesta producţia foarte repede, în două săptămâni, pentru la anul avem deja câteva comenzi, vom începe şi o linie de construcţie pentru cărămidă dură de pardoseală, e cerinţă foarte mare“, mai spune Eugen Vaida.
Acesta vrea să continue proiectul la nivelul mai multor comune din Transilvania, unde se află în discuţii avansate cu edilii locali.