BEST-EVENT.RO  CONTINUA CAMPANIA DE MEDIATIZARE A ROMÂNILOR CELEBRI. VOTEAZÄ‚-Å¢I FAVORITUL!ACEASTÄ‚ CAMPANIE VA DURA TIMP DE 1 LUNÄ‚ ! CEI CARE VOTEAZÄ‚ POT AVEA PARTE DE O SURPRIZÄ‚ OFERITÄ‚ DE  BEST-EVENT.RO

 


 

         Henri Coandă s-a născut la BucureÅŸti la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl lui era generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematici la Åžcoala naÅ£ională de poduri ÅŸi ÅŸosele din BucureÅŸti. Mama lui, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Încă din copilărie viitorul inginer ÅŸi fizician era fascinat de miracolul vântului, după cum mai târziu îÅŸi va aminti.

       Henri Coandă a fost mai întâi elev al Åžcolii Petrache Poenaru din BucureÅŸti, apoi al Liceului Sf. Sava (1896) unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din IaÅŸi (1899). Termină liceul în 1903 primind gradul de sergent major ÅŸi îÅŸi continuă studiile la Åžcoala de ofiÅ£eri de artilerie, geniu ÅŸi marină din BucureÅŸti.

Henri Marie CoandăDetaÅŸat la un regiment de artilerie de câmp din Germania (1904), este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg. Pasionat de probleme tehnice ÅŸi mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construieÅŸte un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, ÅŸi la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în Å£ară ÅŸi e încadrat ofiÅ£er activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale ÅŸi spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut ÅŸi obÅ£inut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâÅŸtigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet. La întoarcere pleacă în FranÅ£a ÅŸi se înscrie la Åžcoala superioară de aeronautică ÅŸi construcÅ£ii, nou înfiinÅ£ată la Paris (1909), al cărei absolvent devine în anul următor (1910), ca ÅŸef al primei promoÅ£ii de ingineri aeronautici.

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel ÅŸi savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obÅ£ină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile ÅŸi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă (de fapt un avion cu reacÅ£ie, fără elice, numit convenÅ£ional Coandă-1910) pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaÅ£ional aeronautic de la Paris (1910).

În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare ÅŸi a luat foc. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima ÅŸi câteva contuzii minore pe faţă ÅŸi pe mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului ÅŸi savanÅ£ilor vremii.

       Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaÅ£ie din Bristol, Anglia ÅŸi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepÅ£ie proprie. În următorii ani se întoarce în FranÅ£a, unde a construit un avion de recunoaÅŸtere (1916) foarte apreciat la epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacÅ£ie, primul tren aerodinamic din lume ÅŸi altele. În 1934 obÅ£ine un brevet de invenÅ£ie francez pentru Procedeu ÅŸi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi efect Coandă, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacÅ£ie. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentaÅ£ia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet ÅŸi altele.

    Henri Coandă revine definitiv în Å£ară în 1969 ca director al Institutului de creaÅ£ie ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi tehnică (INCREST) ÅŸi moare la BucureÅŸti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns