Santorini – Evadeaza in Atlantida!

"Santorini

 
Destinatie pretuita si aflata la mare cautare de milionari, vedete de film, staruri de muzica si sportivi din toate colturile lumii, dar accesibila si oamenilor obisnuiti, Santorini – considerat de multi drept cel mai frumos loc de vacanta din Grecia – este un taram contradictoriu: iti ofera mai putin decat te-ai fi asteptat, dar mai mult decat ti-ai fi imaginat vreodata.
O vorba de prin batrani spune 
"Mai mult vin decat apa, mai multe biserici decat case, mai multi magari decat barbati." Astfel isi prezinta grecii, cu un zambet hatru si un dram de ironie, perla arhipelegului Cicladelor din Marea Egee, bucata de piatra fierbinte de numai 73 kmp care este (ceea ce a mai ramas din) stravechea Thira. Sau, dupa cum au botezat-o marinarii medievali venetieni care au trecut pe aici in secolul XIII, insula Sfintei Irina: Santa Irina. Mai pe scurt, Santorini. Insa, cugetarea localnicilor este perfect adevarata:
  • Pe Thira nu exista sursa de apa potabila; in schimb strugurii mici din soiul Assyrtiko, culesi din viile pitice ce imbratiseaza roca intr-un mod bizar, culcate la pamant, gratie secetei aspre si a vanturilor taioase, dau unul dintre cele mai apreciate vinuri dulci din lume, Vinsanto. Intre paranteze fie spus, piatra vulcanica si neprimitoare dimpreuna cu clima torida au mai produs pe Santorini si cele mai gustoase rosii din lume, liliputanele cherry (cireasa pre limba lui Shakespeare, numite astfel de englezi datorita micimii lor) sau Kos (cum le zic grecii), soi de tomate originar din Thira.
  • Indiferent unde te-ai afla pe insula, este imposibil sa-ti arunci privirea undeva, aiurea, fara ca in raza ta vizuala sa nu apara o biserica crestina. Sau doua. Sau trei. Aproximativ 300 de biserici sunt ridicate pe insula, cele mai multe albe, cu o cupola de un albastru imperial, in varful careia sta infipta crucea lui Hristos. Cel mai mare locas de cult este Catedrala Ortodoxa din Fira, zidita in 1827 si reconstruita in 1956, dupa ce un teribil cutremur a nenorocit insula. Majoritatea bisericilor sunt edificii minuscule, nu mai mari decat o casuta de doua camere, dar insotite intotdeauna de o clopotnita alba cu unul sau trei clopote.
  • In ceea ce priveste barbatii, lucrurile sunt cat se poate de simple – din cei aproape 13.000 de localnici pe care Santorini ii numara in prezent, 70% sunt femei, iar vreme de secole, aici, fala barbatilor, semn al bogatiei familiei din care faceau parte, a stralucit in functie de numarul de magari detinuti, singurele dobitoace indeajuns de rezistente si altruiste incat sa urce si sa coboare fara sa cracneasca muntele gol de piatra seaca, pe o arsita de iad care tine de la rasaritul pana la apusul soarelui, mai bine de jumatate de an. Folositi ca mijloc de transport, pentru agricultura, iar de cateva decenii pentru distrarea turistilor, blanzii magarusi si-au castigat, alaturi de vinul dulce si casele Domnului, locul pe deplin meritat in panoplia simbolurilor iconice ale insulei. Insa, Santorini este – evident! – mult mai mult decat atat.
""
""

 
Orice inceput porneste cu un sfarsit 
Potrivit cercetarilor mai vechi si mai noi, Santorini are mari sanse sa circumscrie una dintre cele mai mari taine ale lumii – povestea paradisului pierdut, a unei stralucite civilizatii din negura timpurilor care a devansat cu generatii lumea antica, pentru a disparea brusc si inexplicabil, atunci cand a ajuns la apogeu. Insula Atlantilor. Filosoful grec Platon (427-347 i.Hr.) povesteste in doua dintre faimoasele sale dialoguri, Tiamois si Critias, despre insula grandioasa, rafinata si ideala care se afla dincolo de Coloanele lui Hercule (stramtoarea Gibraltar), in preajma unui arhipeleag de insule mai mici (probabil Cicladele de astazi) si care a fost inghitita de ape intrucat cetatea erudita si infloritoare de aici starnise mania zeilor. O seama de istorici si arheologi identifica Santorini cu Atlantida – chiar daca au dreptate sau nu, asemanarile dintre legenda atlantilor si proto-istoria Thirei sunt izbitoare. Fie ca-i vorba de una sau de doua civilizatii, Atlantida si Santorini au avut acelasi destin.
Incepand, aproximativ, cu 2500 i.Hr., Santorini a fost un falnic centru comercial si cultural al civilizatiei minoice, un oras-stat independent si puternic care nu s-a plecat niciodata in fata Cretei, insula care in prima jumatate a mileniului II i.Hr. domina cu suplete Marea Egee, faurind numeroase colonii. Foarte putine se stiu astazi despre civilizatia care a inflorit aici – de fapt, nu i se cunoaste nici macar numele. Singurul sit de unde au fost extrase informatii despre misterioasa populatie se afla langa localitatea Akrotiri, unde s-au gasit cateva ruine ale unor case ingropate in cenusa, resturi de mobila, vase de ceramica si fresce infatisand viata de zi cu zi – de unde istoricii au reconstituit imaginea unui popor darz si avansat.
""
In jurul secolului XVII i.Hr., o calamitate nemaintalnita a lovit insula. Numeroase cutremure de pamant au dat semnalul de alarma cu cateva luni inainte, caci locuitorii au fugit, luandu-si cu ei lucrurile cele mai valoroase. Se asteptau sa poata reveni, dovada fiind marile amfore, pittoi, umplute cu ulei de masline, grane si seminte pe care le-au ingropat sub pragurile usilor. Insa, vulcanul a erupt apocaliptic, intr-o explozie asurzitoare care ar fi fost auzita de la distanta de peste 3.000 de km (calculele arata ca eruptia a fost de patru ori mai puternica decat cea a vulcanului Krakatoa, aflat intre Sumatra si Java, a carui eruptie a fost auzita in 1883 pana in Australia). Cu o furie nemaivazuta, vulcanul a scuipat prin craterul sau indeajuns de multa lava incat sa acopere intreaga insula sub un strat de 30 de metri grosime de cenusa (de altfel, si astazi, intregul Santorini sta practic pe un strat de 4-5 metri de lava pietrificata). Imensa insula a fost desfigurata cumplit – numeroase portiuni s-au scufundat, apele marii au invadat craterul cel mare dand Santoriniului forma de arc de cerc pe care o are in prezent, doua bucati de pamant s-au ridicat deasupra apelor, formand insulitele Nea Kameni (unde inca se afla doua cratere ale catastrofalului vulcanului) si Thirassia, iar valurile tsunami au distrus civilizatia cretana peste noapte.
Nenorocirea a fost atat de mare incat de abia 9 secole mai tarziu, oamenii s-au incumetat sa mai puna piciorul pe ceea ce mai ramasese din prospera insula. Temerarii au fost colonisti dorieni sositi din Sparta, iar liderul lor, Thiras si-a dat numele insulei si orasului pe care l-a intemeiat si l-a ales drept capitala, Thira (antica), ale carei vestigii se gasesc si astazi pe Mesa vouno, muntele care musca marea la Kamari, in sud-estul insulei. Istoricul Herodot ne invata ca dorienii au suferit o seceta severa, de sapte ani, ceea ce i-a determinat sa trimita colonisti in nordul Africii, Thira intemeiind printre altele si Cyrene din Libia. In secolul V i.Hr., orasul-stat Thira s-a aliat cu Sparta impotriva Atenei, in razboiul Peloponezian, iar cateva veacuri mai tarziu a devenit colonie romana. In Evul Mediu, pe aici au trecut franci si venetieni, care au anexat insula ducatului Naxos pana in 1579, cand Santorini a intrat sub administratia imperiului Otoman, de sub care a iesit de abia in 1912, cand s-a unit cu Grecia. De atatea milenii, in tot acest timp, Santorini nu si-a aflat linistea, fiind zdruncinat constant de replici de cutremure si eruptii vulcanice ale dezastrului din secolul XVII i.Hr., ultima eruptie a lui Nea Kameni – blanda, spectaculoasa, dar fara victime – avand loc in 1950.
""
Sursa pentru acest capitol: Mysterious Places, Jennifer Westwood, 1987
 
La capatul lumii si in tara aspra a minunilor 
Titlul de mai sus, identic cu cel al unui roman semnat de japonezul Haruki Murakami (care, apropo, isi plaseaza actiunea mai multor povestiri pe o insula greceasca nenumita, dar care aduce izbitor cu Santorini), descrie poate cel mai bine impresia puternica pe care ti-o lasa insula, atunci cand, de undeva de sus, din Oia sau din Fira, ti se asterne in fata ochilor privelistea de basm a calderei – depresiunea in forma de caldare care se casca in urma eruptiei unui vulcan. Un american ajuns in capitala Fira direct cu taxiul si care urma sa se cazeze la unul dintre numeroasele stabilimente de lux, de 5 stele, jumatate zidite – jumatate sapate in munte, un white collar prea elevat pentru a folosi infamul cuvant care incepe cu "f", a sintetizat excelent expresia lui Murakami in doua cuvinte rostite prelung: "Holly smoke!". Apoi, admirand caldera, si-a scapat bagajele din mana si a ramas cu gura cascata la propriu. Sunt convins ca si eu stateam acolo cu gura cascata (macar in cuget), desi ma aflam de cateva ore bune pe strada pietruita de pe inalta faleza a Firei.
""
Modul brutal in care natura s-a jucat cu taramul stapanit candva de acea civilizatie straveche cu nume (poate) necunoscut a nascut, paradoxal, un peisaj unic in lume care-ti taie rasuflarea. Un peisaj in care omul s-a integrat armonios, mariajul de arhitectura venetiana si cicladica, stradutele intortocheate, bisericile, tavernele, hotelurile si stabilimentele – toate albe sau in culori pastelate, deschise, niciuna mai inalta de 2 etaje si dispuse melodic pe varful muntelui, precum lojele intr-o sala de opera – rezonand tainic cu roca dura si fara de viata. Este ca si cum, fiind acolo, nu ai putea sa-ti imaginezi nimic altceva in locul a ceea ce este; un hotel futurist si modern, din metal si sticla ar fi un sacrilegiu la Fira, la Oia sau oriunde altundeva in Santorini.
""
In afara de a te plimba si a admira peisajul, la Fira nu prea ai multe de facut. Insa, pentru a parafraza un vampir dintr-un roman (si film) la moda, asta este un "full time job". Cel putin in vacanta. Este imposibil sa te plictisesti aici. Daca te bantuie un pui de foame, incearca la una dintre sutele de taverne o salata santorineza (cu branza feta, kapere, castraveti, ulei de masline si faimoasele rosii pitice), ceva mai exotic (eu am savurat un delicios avocado cu creveti), bea un pahar de Vinsanto sau o bere locala Mythos. Apoi, ar trebui sa vizitezi Muzeul Thira Preistorica, unde afli pe larg povestea civilizatiei stravechi si vezi majoritatea artefactelor din Neolitic si Epoca de Bronz descoperite la Akrotiri. In continuare, ai putea sa iei funicularul pana in port, iar de acolo sa te intorci calare pe magarusi, pentru a experimenta modul traditional de transport al santorinezilor. Doamnele si domnisoarele vor fi incantate de numeroasele magazine, unde se gasesc bijuterii, haine de designeri, genti si alte nimicuri, iar domnii de… numeroasele baruri si pub-uri. Fira este un melanj de trairi bizare: partea comerciala aduce pe alocuri cu un bazar turcesc (desi mult mai stilat si mai curat), faleza feerica cu privelistea de neimaginat spre caldera, Nea Kameni si Thirasia este, probabil, cea mai aratoasa de pe insula, iar stradutele inguste si mai pustii din vestul oraselului te transpun, parca, intr-un orasel medieval.
""
Sfaturi utile pentru Fira:
  • Daca nu esti cazat(a) in Fira, nu are rost sa iei aici mese consistente, pranzul sau cina, pentru ca preturile sunt aproape duble fata de Kamari sau Perisa. Din aceeasi cauza, nu este indicat nici sa-ti cumperi suveniruri de aici;
  • Cauta neaparat clatitaria din centrul oraselului (este situata in zona comerciala, la dreapta fata de statia de magarusi): aici o sa mananci – garantat! – cele mai bune clatite din lume (au peste 40 de sortimente);
  • Daca te prinde seara in Fira (si ar fi pacat sa nu te prinda, cel putin o data), ia-ti cu tine o bluza cu maneca lunga – pe cat de dogoritor este soarele in timpul zilei, te atat de tare poate sa biciuie vantul la lasarea intunericului;
  • Nu ai nevoie de o harta, dar ar fi bine sa retii cateva puncte de reper pentru a te orienta usor: statia de autocare (e una singura si de aici iei autobuze spre toate destinatiile din Santorini), Catedrala Ortodoxa (este chiar in capatul sudic al Firei), Donkey Station, Manastirea Catolica;
  • Nu incerca sa cobori sau sa urci pe jos cele 588 de trepte care duc in port – acesta este drumul traditional al magarusilor, prin urmare este plin de… baligi (si miroase ca atare);
  • Este distractiv sa urci din port in Fira calare pe magarusi, dar coboratul se poate dovedi o experienta hardcore;
  • In majoritatea weekendurilor, in centrul oraselului se organizeaza spectacole gratuite de muzica si dans traditional; prin urmare nu are rost sa-ti cumperi de la agentia de turism bilete pentru asa ceva (mie chiar mi-au placut mai mult artistii care au performat pe scena publica din strada);
  • Daca nu stai in Fira si nu ai masina inchiriata, tine minte orarul autobuzelor (de obicei, de aici pleaca la ora afisata, iar ultimele masini pornesc la 23.00). O solutie simpla este sa faci o poza programului cu telefonul mobil sau cu camera digitala.
""
""
 
“Cel mai frumos asfintit din lume” 
Pitorescul orasel Oia (sau Ia) aflat in nord-vestul insulei, deopotriva indragit de artisti si de turisti, se spune ca este chintesenta santorineza. Aici o sa intalnesti aceleasi cladiri micute, albe, cu cupola sau acoperis drept, decorate cu numeroase flori rozalii, nenumarate biserici si stradute pietruite precum in Fira. Pe langa acestea, insa, in Oia se pastreaza mult mai pregnant influenta venetiana din Evul Mediu – case largi, cu tavanul inalt, denumite kapetanea, in care traiau nobilii si oficialitatile venetiene se impletesc cu stabilimente micute, inchistate in piatra muntelui, precum niste pesteri, denumite yposkafa, unde traia populatia locala. Aceeasi influenta face ca aici sa existe o importanta comunitate catolica, care are propria Catedrala, si un zid de fortificatii impotriva piratilor, ale carui vestigii se mai ridica in cateva locuri inclusiv astazi. Toate acestea sunt pastrate cu sfintenie si conservate prin lege: in Oia, de exemplu, sunt interzisi stalpii de electricitate, nu se construiesc cladiri noi, iar cele existente se renoveaza anual, dupa un minutios plan pus la punct in cele mai mici detalii.
""
Paradoxal, precum s-a intamplat si la Valencia, unde cea mai mare inchisoare medievala a fost transformata intr-unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale orasului, si aici cele mai multe yposkafa, locuintele plebei care va sa zica, sunt astazi preschimbate in fastuoase stabilimente de lux, destinate unui grup privat si select format din milionari si vedete grecesti si internationale. Ceea ce m-a impresionat la aceste exclusiviste pensiuni si hoteluri a fost eleganta desavarsita si ceea ce a-si numi un alt paradox santorinez: opulenta discreta, manifestata prin servicii, facilitati si mobilier super high class, dar care pastreaza o simplitate ce cadreaza perfect cu restul insulei.
""
Imediat ce ai ajuns in Santorini, daca nu ai citit in prealabil absolut nimic despre insula, pentru ca acest aspect este mentionat cu o obsedanta frenezie in orice material despre Thira, printre primele lucruri pe care le vei afla de la ghizi si localnici este ca in Oia, seara de seara, se canta aria celui mai frumos asfintit din lume. Prin urmare, pe masura ce se lasa seara, un puhoi nesfarsit de turisti transforma oraselul intr-un agitat furnicar. Se da o adevarata batalie pentru un loc bun la apus, oamenii vin cu 2-3 ore inainte, iar terasele si barurile care se intampla sa aiba vedere spre ascunderea soarelui dupa Marea Egee au cele mai piperate preturi de pe intreaga insula. Eu am vazut asfintitul, aici, de doua ori, odata de pe zidul venetian, iar altadata din zona morilor de vant. Fenomenul in sine nu m-a impresionat prea tare, cel mai frumos apus din Santorini l-am vazut in alta seara, la Fira, insa modul in care casutele albe din Oia isi schimba nuantele de rosiatic-auriu, pe masura ce soarele apune, este poate mai impresionant decat trecerea astrului sub linia orizontului, iar spectacolul uman face toti banii.
""
Toata lumea se comporta la asfintit precum un grup de adolescenti aflati pe stadion, in asteptarea unui mare concert rock – prin urmare, aici este un bun prilej de socializare si / sau de observare a grupului pestrit in care te-ai nimerit. Intr-o atmosfera joviala, pe zidul venetian am sezut alaturi de un grup de englezi (care au venit cu sandwichuri si punch), francezi (care au baut mult uzo, pana cand, pentru ei, asfintitul a venit ceva mai devreme decat pentru noi, ceilalti), americani (care, fatidic, mi-au reconfirmat prejudecatile pe care le aveam din California despre candoarea lor), asiatici de toate felurile (care detineau niste aparate foto ce ar fi facut invidios orice fotograf profesionist de la noi), nordici, spanioli, balcanici, nemti si rusi si un caine care a reusit sa tina la distanta doi italieni. Cand spectacolul a luat sfarsit si ultima raza a soarelui a plecat dupa orizont sa lumineze alte taramuri, toata lumea a izbucnit in urale si aplauze, apoi am pornit cu totii, randuri-randuri, spre masini si autocare.
""
Sfaturi utile pentru Oia:
 
  • Daca nu ai bani in plus de cheltuit, la fel precum in Fira, nu are rost sa iei masa sau sa achizitionezi suveniruri de aici;
  • Are rost, in schimb, sa cumperi o punguta de savuroase rosii cherry sau vinete albe (alta specialitate santorineza), direct de la producator;
  • Chiar daca apusul soarelui la Oia este un fenomen captivant, ochii umani sunt foarte sensibili – un oftalmolog ti-ar recomanda sa nu te uiti deloc la soare fara filtre speciale;
  • Incalta-te cu ceva comod, dar cu talpa groasa (papucii de plastic sunt exclusi): atat in Oia, cat si in Fira o sa ai de urcat si de coborat foarte multe trepte pietruite;
  • Daca ai rau de masina pe serpentine, in drum spre Oia, mai bine stai cu ochii inchisi – aici se gasesc unele dintre cele mai periculoase si spectaculoase serpentine din lume. Apropo, daca esti sofer si ai inchiriat o masina, condu prudent. De asemenea, tine cont de faptul ca pe numeroase portiuni de drum muntele a intrat in sosea si mai exista, practic, o singura banda – legea nescrisa de aici spune ca mereu autovehiculul mai voluminos, dubita sau autocarul, are prioritate in fata masinii mici.
""
 
Kamari, Kamari beach 
Daca vrei sa ai o vacanta completa in Santorini, cea mai buna optiune (si practica, si financira) este sa te cazezi intr-o statiune de la malul marii, in Kamari sau in Perisa. Eu am ales Kamari pentru ca este situata foarte aproape de aeroport (la numai 3 km), de aici ajungi cu masina in Fira in nici 15 minute si, in plus, la Kamari se gaseste faimoasa Plaja Neagra, care este si cea mai lunga plaja din Santorini. Totodata, daca ti se face pofta de o plaja cu nisip, poti sa iei water taxi-ul (un vaporas) care ajunge la Perisa intr-un sfert de ora. Pasionatii plajei, inotului si ai tuturor sporturilor nautice gasesc la Kamari si Perisa aproape tot ceea ce isi doresc. Atmosfera din cele doua statiuni este foarte calda, primitoare si relaxanta, iar aglomeratiei sufocante pe care o intalniti pe plajele din Romania sau din Bulgaria, ii puteti spune adio!
""
Kamari a fost construit in urma cu 50 de ani de locuitorii unui satuc din apropiere, Exo Gonia, care a fost culcat la pamant aproape in intregime de cutremurul devastator din 1956. Numele sau vine de la un monument in forma de portic, un Arc (Kamara in limba greaca) care se inalta si in ziua de astazi la sud de Plaja Neagra, care a facut parte in Antichitate dintr-un stravechi sanctuar inchinat lui Poseidon. Statiunea este marginita de muntele Mesa vouno, care are o inaltime de 400 de metri, fiind al doilea varf al insulei, si pe platoul pe care se pastreaza pana in prezent ruinele orasului construit de Thiras in secolul VIII i.Hr. In mai putin de jumatate de veac, dintr-un modest satuc pescaresc, Kamari s-a transformat intr-o statiune selecta si boema.
""
M-au impresionat aici, in mod special:
  • Plaja Neagra si apa, care este precum cristalul (la 30 de metri de tarm inca poti distinge cu exactitate fiecare pietricica de pe fundul marii);
  • barurile si cluburile deosebite (peste tot intrarea este libera, in multe seri se organizeaza concerte live, unplugged, cu muzica buna, iar preturile bauturilor – cel putin pentru Santorini – sunt decente, in conditiile in care multe localuri de aici sunt cu 3-4 clase peste cele mai fitoase cluburi din Bucuresti sau Mamaia);
  • Un pictor japonez, cu coafura dreadlock de reggae si figura visatoare, care s-a nascut in Spania si purta nume rusesc – Ivan! – ce picta in fiecare seara pe strada, precum o multime de alti artisti plastici, folosindu-se in special de degete si avand o tehnica speciala de dispunere a imaginii, pe trei sticle lipite intre ele (isi vindea miniaturile cu 5 euro);
  • amabilitatea si chiar amicitia tuturor celor care ofereau servicii (unii iti faceau inclusiv sugestii financiare in detrimentul lor);
  • Thira Antica, unde, pe langa ruinele orasului ridicat de spartani, am intalnit si una dintre cele mai vechi biserici crestine (poarta hramul lui Agios Stefanos / Sfantului Stefan si a fost zidita in secolul VI d.Hr.)
  • baclavaua de la El Greco, o terasa de pe malul marii (surprinzator, mai gustoasa decat consoartele ei genuine pe care le-am ingurgitat la Istanbul);
  • si, the last, but not the least, fabulosul platou de peste si fructe de mare preparat la taverna No Name (probabil, cel mai bun peste si cele mai bune fructe de mare pe care l-am mancat vreodata).
""
Sfaturi utile pentru Kamari:
  • Aici soarele este cu adevarat arzator – ia-ti o crema de plaja cu factor de protectie de cel putin 20 si unge-te cu incredere, odata la o jumatate de ora, pe tot corpul. De asemenea, si pentru baieti si pentru fete, palariile si ochelarii de soare sunt accesorii absolut indispensabile. Evita expunerea la soare in vremea pranzului (o sa te arzi chiar daca esti dat cu lotiune, chiar daca esti deja bronzat);
  • Plaja Neagra, formata din pietre, in unele portiuni mici si asemanatoare cu nisipul, in altele mai mari, s-ar putea sa-ti puna unele probleme, mai ales atunci cand vrei sa intri in apa. Cumpara-ti din prima zi pantofi special pentru plaja (costa 6,5 euro perechea si vei gasi toate marimile);
  • In prima zi, fa un tur al tavernelor si vezi care sunt preturile. Majoritatea tavernelor le au expuse la vedere, chiar la intrare. Ai grija ce vorbesti la masa! Exista cateva localuri unde servesc romani, precum si altele in care lucreaza greci ce au fost in tara noastra;
  • Daca ai ajuns in pana de bani, uita-te dupa ofertele speciale. Fiecare taverna are o oferta buna de mix grill, mix fish sau musaka pentru doua persoane. Mai exista si varianta fast-food locala – gyrosul (e foarte gustos si costa mai putin decat o shaorma ori echivalentul sau din Bucuresti) sau alimentara (in Kamari sunt destule minimarketuri de unde-ti poti lua alimente reci, legume si fructe proaspete si paine). De fapt, daca nu ai micul dejun inclus in bilet (si majoritatea hotelurilor nu ofera aceasta optiune), alimentara e singura varianta pentru masa de dimineata (tavernele se inchid tarziu si se deschid la fel de tarziu, in jur de 11.30 – 12.00);
  • Cumpara suveniruri din Kamari sau Perisa, mai ieftine decat aici s-ar putea sa gasesti doar in cateva satuce izolate;
  • Dintre toate excursiile optionale pe care agentia de turism ti le ofera, singura care isi merita banii este Caldera in the Morning (nu stiu de ce e numita astfel, intrucat se desfasoara de la 10 dimineata pana la 6 seara, dar in sfarsit): pleci cu autocarul spre portul din Fira, iar de aici iei o corabie care te va plimba de-a lungul calderei, te va duce la vulcanul Nea Kameni (pe care-l poti vizita), la izvoarele termale din nordul insulei vulcanice (spre care poti sa inoti, plonjand din corabie), iar apoi la Thirasia (unde poti vizita, pe jos sau calare pe magar, satul traditional Manolas);
  • Daca alegi sa vizitezi vulcanul, nu-ti va parea rau, te vei simti ca intr-un film SF a carui actiune se desfasoara pe Planeta Rosie, insa nu pleca fara sa-ti iei la tine cel putin 1 litru de apa / persoana;
  • Respecta regula de mai sus si daca din Kamari pornesti pe jos spre Thira Antica. Escaladarea celor 400 de metri ai muntelui Mesa vouno dureaza aproximativ 1 ora – esti nevoit sa sui numai pe sosea, pe serpentine, iar pe portiuni lungi de drum, nu ai niciun pic de umbra sau alta protectie in fata soarelui naucitor; prin urmare, daca te aventurezi intr-o astfel de intreprindere, pleaca cel tarziu la 10 dimineata din Kamari si ia-ti neaparat palarie de soare. Poti ajunge la Thira Antica si in 15 minute, cu ATV-ul (15-17 euro / zi), cu masina (25-30 de euro/zi) sau cu un microbuz (cea mai proasta afacere, 10 euro biletul dus-intors, in conditiile in care un bilet Kamari-Fira sau Fira-Oia costa 1,4 euro)… insa, care mai e farmecul ascensiunii?
  • Toate agentiile romanesti care te duc in Santorini opereaza cu agentia locala, Kamari Tours (care are birouri in Kamari, Perisa, Fira si Oia). Daca esti indecis in privinta unei excursii sau vrei sa o programezi in alta zi, cumpara biletul direct de la Kamari Tours (vei avea ghid numai in limba engleza, insa iti faci un program flexibil, in functie de cum vrei tu);
  • Viziteaza toate cele 4 plaje mari din Santorini: Plaja Neagra, Plaja Rosie, Plaja Indragostitilor si Plaja Alba (la care se poate ajunge doar de pe mare, cu vaporul sau corabia) – fiecare are specificul si farmecul ei.

sursa: descopera

 


Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns