Există un sentiment de inaltare, prin care performanța trupei The Cure este opusul oricărei alte performanțe al altei trupe. Nu există invitați speciali la show, nu au prea mult în ceea ce privește efectele speciale explozive și nu există nici un sens în legătură cu faptul că nu pot face acest lucru.

Au trecut 41 de ani de când au început să meargă de la melancolia suburbană plină de furie la o după-amiază de duminică ploioasă. Pentru prima oară când au făcut-o se intampla la Glastonbury cu câțiva ani înainte să se nască o mare parte din participanții la acest festival. In aceste zile, ei scot albume atît de rar, incat spectacolele uriașe și incredibil de lungi dau un farmec aparte trupei. Acest tip de sentiment este încercat și testat;este doar ceea ce doar ei pot face.

Prin standardele actuale ale unui concert The Cure, două ore constituie un cântec înfricoșător prin evidențierea albumelor lor din spate. Ei se concentrează pe faza lor imperială, reluată în 1985 de The Head on the Door și Wish’s 1992, perioadă în care ,The Cure, a devenit în termen obiectivi, desemnata drept una dintre cele mai mari trupe din lume, reușind cumva să păstreze un anumit statut de outsider.

Ascultandu-le piesele, sunteți loviti de faptul că au inventat trucul de a traversa o distantă muzicală imensă – de la post-punk-ul tensionat al alunui larg orizont, pana la psihedelia de sunete a mai multor – sau mai puțin pure, care formează ultimele 30 de minute ale setului – în timp ce totul sună mereu in stilul The Cure.

Glastonbury Festival 1986

Trupa sporeste evidențiarea spectacolului, parțial pentru că este neașteptat. Aveți sentimentul că Robert Smith are o relație destul de complexă cu cel mai comercial scop al operei sale – el iese de pe scenă timp de două minute “pentru a-mi face argumentul culturii pop”, iar înainte de a începe, explică că o face doar pentru că ” este stilul Glastonbury “- dar esti fantastic de bucuros sa asculti ca un nebun acest stil unul dupa altul: “Friday I’m in Love”, “Close to Me” apoi “The Caterpillar”.

Și ceva despre tonul luminos al materialului pare să-l absoarba pe Robert Smith însuși. Iși abandonează chitara și se mișcă în partea laterală a scenei, sub ecranele video, dansând puțin. Apoi, omul care a lansat o mie de tunsori adolescent gotic, explica din nou : “Sper sa nu regret niciodata acest lucru”, înainte de lansarea trupei in format final.

Judecând după reacția publicului, acest concert este unic.

Grupul britanic The Cure va concerta pentru prima dată în România, pe 22 iulie 2019, în Piaţa Constituţiei, eveniment organizat de D&D Entertainment & Marcel Avram.

Concertul face parte din festivalul Rock the City.

The Cure sărbătoreşte 40 de ani de activitate în 2018. Solistul şi compozitorul Robert Smith a anunţat pe Twitter că formaţia va fi cap de afiş la 20 de festivaluri în 2019.

The Cure a fost înfiinţată în 1976, în Crawley, West Sussex. Trupa a debutat în 1979 cu albumul „The Imaginary Boys”, încadrat curentelor post-punk şi new wave.

Solistul şi compozitorul Robert Smith a fost membru constant al grupului care a făcut câteva schimbări de stil de-a lungul anilor.

The Cure a lansat 13 albume de studio, care au fost vândute în peste 27 de milioane de copii. Cel mai recent, „4:13 Dream”, a apărut în octombrie 2008. Între piesele cele mai cunoscute ale trupei se numără „Let’s Go to Bed” (1982), „Just Like Heaven” (1987), „Lovesong” (1989) şi „Friday I’m in Love” (1992). Formaţia a obţinut două Brit Awards, două nominalizări la premiile Grammy şi un trofeu Ivor Novello.

La evenimentul din București de anul viitor vor participa:

  • ROBERT SMITH – voce și chitară
  • SIMON GALLUP – bas
  • JASON COOPER – baterie
  • ROGER O’DONNELL – clape
  • REEVES GABRELS – chitară

BILETEclick aici!

Lasă un răspuns