Clubul de la Roma s-a reunit, zilele trecute, la Bucureşti. S-a reunit, cum sublinia unul dintre vorbitorii de marţi dimineaţă, Roberto Peccei – fiul fondatorului acestei instituţii de anvergură mondială, Aurelio Peccei – nu pentru a discuta, ci pentru a dezbate câteva dintre problemele globale de actualitate.Ce ar fi de reţinut, cu precădere, din dezbaterile de la Bucureşti? Dacă am privi lucrurile doar la suprafaţa lor şi am trece, dintr-o dată, de la ce a reţinut memoria omenirii – memoria globală, cum ne place să spunem astăzi -, în cei patruzeci de ani care au trecut de când Clubul de la Roma a publicat celebra lucrare a lui Dennis Meadows, "Limitele creşterii", şi am trece, repet, la o imagine nouă, a celor patruzeci de ani care urmează, am putea imagina un uriaş pendul marcând două etape la răspântie de vremuri şi atât.

Încercând să privească însă lucrurile dincolo de suprafaţa lor, în profunzime, mulţi analişti încă vorbesc despre o "deschidere" greşită pentru etapa întâi, marcată de cartea lui Meadows, căci în toţi aceşti patruzeci de ani trecuţi creşterea a fost explozivă, nu limitată; şi vorbesc despre înmulţirea speranţelor acum, pentru etapa a doua, cea a următorilor patruzeci de ani, chiar dacă actuala criză globală ameninţă să schimbe lumea şi să ne oblige la un alt stil de viaţă.

Trebuie oare să fie acuzat Clubul de la Roma că nu a gândit bine prima mutare? Să nu ne grăbim. Şi, cu deosebire, să nu ne grăbim să vedem în etapa următoare, după ce criza curentă va trece, un lung timp de boom economic.

Prezent la Bucureşti, la sesiunea din acest an a Clubului de la Roma, Dennis Meadows a vorbit marţi dimineaţă în Sala "Mitiţă Constantinescu" a Băncii Naţionale a României. Privind către asistenţă, a spus cu voce calmă: "Ni s-a reproşat că prognozele noastre din 1972 nu s-au adeverit. Vă rog să reţineţi – nu încă!… Timp de patruzeci de ani am trăit din rezerve.

Desigur, rezerve de apă, de pământ, de petrol, în general de resurse. N-am vrut să vedem că am depăşit limitele. Când a apărut cartea, acum patruzeci de ani, peste 70 la sută dintre tranzacţiile valutare aveau ca scop operaţiuni comerciale.

În 2007, înainte de criză, deşi tranzacţiile valutare au sporit enorm, depăşind de 14 ori PIB-ul global, numai… 3 la sută mai aveau drept scop comerţul. Celelalte 97 de procente reprezentau speculaţii! Ce s-a întâmplat de fapt? Creşterea economică şi-a pierdut sustenabilitatea".

Sursa: http://www.mediafax.ro
                                                                                                                  

Lasă un răspuns