Emil Racoviță (n. 15 noiembrie 1868, IaÈ™i; d. 17 noiembrie 1947) a fost un savant, explorator, speolog È™i biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peÈ™teri È™i pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 È™i a fost preÈ™edinte al Academiei Române în perioada 1926 – 1929.

Născut la IaÈ™i, È™i-a petrecut copilăria la ȘurăneÈ™ti, Vaslui. Și-a început educaÈ›ia la IaÈ™i ca elev al lui Ion Creangă È™i mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul „Institutele Unite”. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu, studiază la Facultatea de Drept din Paris, după dorinÈ›a tatălui său, dar audiază concomitent È™i cursurile Școlii de antropologie. După obÈ›inerea cu succes a licenÈ›ei în drept, se înscrie È™i la Facultatea de ȘtiinÈ›e din Universitatea Sorbona, Paris, după absolvirea căreia (1891) lucrează la laboratoarele Arago în cadrul staÈ›iunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viaÈ›a subacvatică. Prezintă teza de doctorat în 1896 cu subiectul Le lobe céphalique et l’encéphale des annélides polychètes.

""

Emil Racoviţă la Academia Română.

""

""

Emil Racoviţă la bordul navei Belgica în Antarctica.

""

Emil Racoviţă scafandru la Banyuls-sur-Mer în iarna 1899, foto: Louis Boutan.

La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății zoologice din FranÈ›a. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al ExpediÈ›iei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediÈ›ie, care porneÈ™te din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internaÈ›ional, pe lângă belgieni, la ea participând È™i norvegianul Roald Amundsen ca ofiÈ›er secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski È™i geologul Henryk Arctowski.

Cu prilejul escalelor făcute în Chile È™i pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei È™i faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediÈ›ionarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” È™i câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). ExpediÈ›ia mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii È™i insula Wiencke È™i Èšara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediÈ›iei care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera gheÈ›urilor (martie 1898 – februarie 1899) naturalistul expediÈ›iei, împreună cu ceilalÈ›i oameni de È™tiință, au înteprins numeroase observaÈ›ii È™i cercetări È™tiinÈ›ifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuÈ›ie È™tiinÈ›ifică mai mare decât a tuturor expediÈ›iilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieÈ›ii balenelor, pinguinilor È™i altor păsări antarctice, care i-a adus o reputaÈ›ie bine meritată.

 Lucrări importante

""

Belgica ancorată la Muntele Wilson

Cele 1.300  de exemplare din flora È™i fauna regiunilor cercetate adunate de Racoviță au fost studiate de numeroÈ™i cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală È™i animală. La întoarcere a publicat o lucrare importantă despre Cetacee, în special balene.

În 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, FranÈ›a.

Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee în peÈ™tera Cueva del Drach din Mallorca, vizitată în 1904, domeniul îl fascineză È™i renunță la cercetarea în oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane.

În 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume. După aceea, va iniÈ›ia un program internaÈ›ional de cercetare numit „Biospeologica” care să studieze fauna peÈ™terilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înfiinÈ›ează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroÈ™i cercetători români, Racoviță aduce la Cluj È™i o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) È™i un elveÈ›ian (Alfred Chappuis).

""

Cercetătorii de pe nava Belgica în timpul expediÅ£iei din Antarctica

Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluÈ›ionist, cu anumite abordări originale asupra subiectului.

În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la TimiÈ™oara, în timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elveÈ›ian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani.

 Descoperiri È™tiinÈ›ifice

""

Belgica în strâmtoarea De Gerlache din Antarctida.

În timpul expediÈ›iei din Antarctida Emil Racoviță a avut posibilitatea să studieze viaÈ›a imenselor mamifere acvatice, dar È™i a pinguinilor. El a rămas în istoria È™tiinÈ›ei ca descoperitor al balenei cu cioc.

 FuncÈ›ii deÈ›inute

  • Senator, reprezentat al Universității din Cluj 1922-1926
  • Rector al Universității din Cluj 1929-1930
  • PreÈ™edinte al Academiei Române de ȘtiinÈ›e 1926 – 1929
  • Director al Institutului de Speologie 1920 – 1947
  • Membru al mai multor asociaÈ›ii È™tiinÈ›ifice.


Lasă un răspuns