Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie 1917, BucureÈ™ti; d. 2 decembrie 1950, Geneva), a fost un pianist, compozitor È™i pedagog român. A fost ales postum membru al Academiei Române.

Biografia și cariera

Crescut într-o familie cu tradiÈ›ie muzicală – tatăl său era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, o excelentă pianistă, iar naÈ™ la botez i-a fost George Enescu- i s-au recunoscut È™i cultivat din fragedă copilărie înclinaÈ›iile muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educaÈ›ie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.

Între timp este admis la Conservatorul din BucureÈ™ti, pentru ca în 1934 să participe la concursul internaÈ›ional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-È™i continuie sub conducerea sa studiile de pian laEcole Nationale de Musique. Aici ia È™i lecÈ›ii de compoziÈ›ie cu Paul Dukas È™i Nadia Boulanger È™i de artă dirijorală cu Charles Munch.

În 1936 îÈ™i începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania È™i Italia, reputaÈ›ia sa continuând să crească cu fiecare apariÈ›ie în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la BucureÈ™ti unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniându-l pe George Enescu.

În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soÈ›ie, Madeleine Cantacuzino, de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu È™i decide să se stabilească cu Madeleine în ElveÈ›ia, unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. ÎÈ™i continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.

În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranÈ›e în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, È™i cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească. La 16 septembrie 1950, deÈ™i slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public la Besançon (FranÈ›a). În partea doua a recitalului intenÈ›iona să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se aÈ™ează la pian È™i interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate È™i scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.

Două luni È™i jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viață în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu".

 La vestea morÈ›ii sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseÈ›ilor pe care ni le-a dăruit È™i o profundă întristare".

Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecÈ›iunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană È™i înaltă desăvârÈ™ire stilistică, de fineÈ›e È™i nobleÈ›e spirituală, de poezie È™i graÈ›ie. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecÈ›ia "Unvergänglich – Unvergessen" (Nepieritoare – De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări- înaintea lui Glenn Gould – singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecÈ›iune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar È™i Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest È™i exigent cu sine însuÈ™i – „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil).

CompoziÈ›iile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară È™i violoncel Op. 1 (1933), Șătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian È™i orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane È™i orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.

Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul CiolceÈ™ti din comuna Leordeni, judeÈ›ul ArgeÈ™. Acolo sunt expuse obiecte legate de viaÈ›a È™i activitatea marelui pianist È™i compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein È™i un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.

Înregistrări principale

""

Dinu Lipatti pe un timbru comemorativ românesc

Majoritatea înregistrărilor lui Lipatti au fost realizate sub bagheta de producător a lui Walter Legge, toate pe discuri de vinyl. Ultrior, casa de discuri EMI le-a transpus pe C.D.

  • 1937
    • Johannes Brahms, Valsuri, op. 39 n° 1, 2, 5, 6, 10, 14 È™i 15 (cu Nadia Boulanger)
  • 1943
    • George Enescu, Sonate pentru pian nr. 3, op. 25
  • 1947
    • Johann Sebastian Bach, Concertul pentru pian nr. 1, BWV 1052, cu Orchestra Concertgebouw, Amsterdam, dir. Eduard van Beinum.
    • Frédéric Chopin, Nocturne en ré bémol majeur, op. 27 n° 2
    • Frédéric Chopin, Sonate pour piano nr. 3, op. 58.
    • Franz Liszt, Années de pèlerinage-Sonetto del Petrarca n° 104
    • Franz Liszt, Concertul pentru pian nr. 1, Orchestre de la Suisse Romande, dir. Ernest Ansermet.
    • Edvard Grieg, Concertul pentru pian È™i orchestră în la minor, op. 16 Philharmonia Orchestra, dir. Alceo Galliera)
    • Domenico Scarlatti, Sonata în mi major, Kk 380
    • Domenico Scarlatti, Sonata în re minor, Kk 9, « Pastorala »
  • 1948
    • Béla Bartók, Concertul pentru pian nr. 3, Sz 119, Orchester des Südwestdeutschen Rundfunks, dir. Paul Sacher
    • Frédéric Chopin, Barcarola în fa diez major, op. 60
    • Maurice Ravel, Alborada del gracioso
    • Robert Schumann, Concertul pentru pian È™i orchestră în la minor, op. 54 Philharmonia Orchestra, dir. Herbert von Karajan.
  • 1950
    • Johann Sebastian Bach, Partita n° 1 în si bemol major, BWV 825
    • Frédéric Chopin, 14 valsuri
    • Frédéric Chopin, Mazurca în do diez minor, op. 50 nr. 3
    • Frédéric Chopin, Concertul pentru pian È™i orchestră nr. 1 în mi minor, op. 11 Orchestre de la Tonhalle de Zurich, dir. Otto Ackermann
    • Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul pentru pian È™i orchestră nr. 21 în do major, K. 467 Orchestra Festivalului de la Lucerna, dir. Herbert von Karajan.
    • Wolfgang Amadeus Mozart, Sonata în la minor, K. 310.
    • Johann Sebastian Bach, Partita nr. 1 în si bemol major, BWV 825
    • Wolfgang Amadeus Mozart, Sonata în la minor, K. 310.
    • Franz Schubert, două Impromptiuri, D899 nr. 2 È™i 3.
    • Frédéric Chopin, 13 valsuri.
  • Ultimul recital, l-a dat la Festivalul de muzică de la Besançon la 16 septembrie 1950

sursa: wikipedia


Lasă un răspuns