Stefan Procopiu
         (1890-1972)
    UN AMBASADOR AL STIINTEI ROMÂNESTI

    Zestrea culturala si stiintifica a tarii noastre numara printre personalitatile marcante, ce au consolidat imaginea si prestigiul României în lume, pe savantul iesean Stefan Procopiu. Apreciat si cunoscut în lumea stiintifica nationala si internationala, a fost, din pacate, prea putin rasplatit pentru contributiile sale prestigioase din domeniul fizicii.
Tineretea si studiile

        Stefan Procopiu s-a nascut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890, fiind primul copil dintre cei sapte copii ai Ecaterinei si Emanoil Procopiu.
       Tânarul Stefan Procopiu urmeaza cursul primar, secundar si liceal la Liceul "Rosca Codreanu" din Bârlad. În perioada liceului, Procopiu citeste si studiaza foarte mult, îndreptându-si atentia spre toate ramurile stiintei, asupra problemelor fundamentale privind cunoasterea universului, dorind a deslusi "sensul realitatii si al vietii". A fost contemporan cu descoperirile fundamentale din fizica, chimie si biologie de la sfârsitul sec. al XIX-lea si începutul sec. al XX-lea, ce au adus stiintei o perioada noua de deschidere si orientare, revolutionând conceptele si metodele existente.

 
""

          Perioada de liceu este presarata cu conferintele pe care le sustinea la Societatea "Stroe Beloescu" din Bârlad, conferinte ce erau adevarate exercitii pregatitoare pentru redactarea viitoarelor sale lucrari stiintifice. Pentru a aborda materiale stiintifice din literatura de specialitate îsi însuseste temeinic limbile franceza si germana. În anul 1908 este absolvent si sef de promotie al Liceului "Rosca Codreanu" din Bârlad.
          Cu înclinatia si pasiunea sa pentru stiintele naturii se orienteaza spre Universitatea din Iasi – universitate de nivel european – pentru a urma cursurile Facultatii de Stiintele Naturii. Audiaza o perioada cursurile profesorilor Paul Bujor si Petre Bogdan, în paralel cu cele de la Facultatea de medicina. Dupa câteva luni, renunta la Facultatea de Stiinte Naturale si se înscrie la Facultatea de Stiinte Fizico-Chimice.
          În aceasta perioada la Universitate era profesor de fizica renumitul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), doctor în stiinte fizice la Paris, care preda un curs de fizica moderna, în spiritul noilor descoperiri ale timpului.
          În anul 1912 obtine licenta în fizica (diploma nr.1266), cu mentiunea "foarte bine".

Activitatea stiintifica
          Procopiu s-a dedicat stiintei si cercetarii înca din timpul studentiei. Primele rezultate remarcabile din cercetare sunt publicate în anul 1913 sub titlul "Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck” aparuta în "Bulletin Scientifigue de l’Academie Roumaine de Sciences". În urma studiilor privind teoria cuantelor lui Planck si a teoriei magnetismului lui Langevin, Procopiu stabileste, pentru prima data în lume, valoarea momentului magnetic molecular, numit si magnetonul teoretic, M=he/4?m.
          Este recunoscut faptul ca Stefan Procopiu calculeaza valoarea magnetonului teoretic cu doi ani înaintea prof. A. Bohr din Danemarca. În literatura de specialitate din tara noastra aceasta descoperire este cunoscuta sub denumirea de magnetonul Bohr-Procopiu. Descoperirea facuta de Procopiu în 1912 îl consacra pe Procopiu printre fizicienii de renume mondial.
          În anul 1912 este numit preparator la Universitatea din Iasi. Între 1913-1919 activeaza la Facultatea de fizica din Bucuresti, la început ca asistent suplinitor, si apoi ca sef de lucrari în cadrul Laboratorului aplicatiilor caldurii si electricitatii. Fiind preocupat si de probleme tehnice, Procopiu publica la Bucuresti, în 1913, lucrarea "Cercetari experimentale asupra telegrafiei fara sârma", iar în 1916 inventeaza un aparat pentru localizarea gloantelor din corpul ranitilor, stabilind adâncimea la care se aflau acestea.
         În anul 1919 obtine o bursa Adamachi si pleaca la Paris pentru studii la doctorat. Aici frecventeaza cursurile unor savanti ilustri ai vremii, precum Gabriel Lippman, Marie Curie, Paul Langevin, Aymé Cotton.
""
 
         Îndrumatorul tezei de doctorat este pentru început prof. Gabriel Lippman. Dupa decesul prof. Lippman, conducator la doctorat devine prof. Aymé Cotton. Procopiu descopera si analizeaza în laboratorul de fizica al Universitatii Sorbona, în anul 1921, un fenomen optic nou ce consta în depolarizarea longitudinala a luminii de catre suspensii si coloizi. Aceasta descoperire a fost prezentata în sedinta Academiei de Stiinte din Paris la 8 august 1921. Fenomenul este numit în anul 1930, de catre prof. A. Boutaric, FENOMENUL PROCOPIU.
          La 5 martie 1924, Procopiu obtine titlul de doctor în stiinte fizice cu lucrarea "Asupra birefringentei electrice a suspensiilor", în fata unei comisii formata din profesorii Aymé Cotton, Charles Fabry si H.Mouton. Teza de doctorat a fost publicata la Editura „Masson”- Paris si trimisa celor mai renumiti fizicieni ai vremii respective, dar si prietenilor apropiati profesorului Procopiu.
 O alta descoperire importanta, rod a cercetarii efectuate de prof. Procopiu este cea a fortei electromotrice de miscare a elementelor galvanice.
          În domeniul feromagnetismului a întreprins numeroase cercetari, ale caror rezultate au fost publicate în reviste de specialitate din tara si strainatate. Astfel, în 1930, studiind efectul Barkhausen, ce consta în trecerea curentului alternativ prin fire de material feromagnetic, descopera un efect circular al discontinuitatii magnetice. Acest efect a fost numit în 1951 EFECT PROCOPIU. O aplicatie tehnica valoroasa a acestui efect a fost realizata de fizicianul american Roman Storski la constructia masinilor de calcul.
""
          Un alt domeniu de cercetare, început la Iasi în 1931de prof. Procopiu si desfasurat timp de mai multe decenii a fost cel al magnetismului terestru, ale carui rezultate au fost deosebit de importante pentru tara noastra.
Activitatea pedagogica
           Întors în tara în anul 1925, cu un renume stiintific de necontestat în domeniul fizicii, Procopiu este numit la 15 ianuarie 1925 profesor titular la Catedra de gravitatie, caldura si electricitate de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi, catedra pe care a condus-o pâna în anul 1962, când iese la pensie.
            Activitatea de cercetator si profesor desfasurata de Stefan Procopiu a contribuit la reorientarea învatamântului fizic iesean. Punând un accent deosebit pe experienta, Procopiu creeaza în România o puternica scoala de fizica experimentala, considerând ca "cunostintele se capata prin studiu, dar faptele constatate si experientele sunt pârghiile care fixeaza cunostintele".
            Cursurile tinute de prof. Procopiu erau adevarate modele de expunere privind continutul, forma, calitatea si metoda de predare. Experientele de laborator erau întotdeauna verificate în prezenta sa, deoarece experienta trebuia sa reflecte exact fenomenul si demonstratia trebuia sa fie desavârsita. Pentru a veni în sprijinul studentilor sai, Procopiu a tiparit în doua volume cursul "Introducere în electricitate si magnetism", vol. I, editia I, 1929 si editia a II-a în 1938, iar vol.II "Electricitate si magnetism" în 1939. În 1948 tipareste volumul "Termodinamica".
             O preocupare permanenta a constituit-o dotarea cu aparatura moderna a laboratoarelor, introducerea în biblioteca a unor carti de specialitate noi de cercetare stiintifica destinate asistentilor si studentilor sai. A îndrumat pe tinerii asistenti si sefi de lucrari la lucrari de doctorat, precum si pentru specializare în strainatate. În perioada 1925-1963, prof. Procopiu a condus 13 lucrari de doctorat, ce au fost pregatite în Laboratorul de electricitate al Facultatii de Fizica, pe teme propuse de el.
A fost profesor de fizica si la Facultatea de Electrotehnica din cadrul Politehnicii din Iasi, considerând tehnica foarte importanta, ca fiind o ramura a stiintei.
Activitatea umanista
Personalitatea stiintifica a profesorului Procopiu a fost armonios îmbinata cu cea a omului de cultura. Marturiile ramase de la prietenii sai cei mai apropiati, prof. C.V.Gheorghiu, prof. Mircea Savul, acad. Eugen Badarau si acad. N. Barbulescu, reflecta pasiunile puternice ale acestuia pentru literatura, muzica, arta si drumetie. Dintre pictorii români prefera pe Stefan Luchian, iar dintre cei straini pe Rembrand, El Greco, Brueghel. Sculptorul preferat era Rodin. În literatura, cel mai mult îl aprecia pe marele William Shakespeare, apoi pe Goethe, Rabelais, Voltaire, Anatol France, Molière, Paul Valery. Muzica clasica a lui Beethoven era cea mai îndragita de profesor.
           Poate cea mai intensa pasiune a sa a fost pentru filozofie, de-a lungul vietii redactând numeroase articole cu reflectii filozofice. Cuvintele celebre ale lui Will Durand "Stiinta ne da cunoasterea: filozofia singura ne poate da întelepciunea", au constituit pentru Procopiu un principiu ce l-a urmat în viata.
           A colaborat la revista "Însemnari iesene" si timp de zece ani a fost, împreuna cu prof. C.V. Gheorghiu, co-director la revista stiintifica "Adamachi". A publicat în aceasta revista o serie de articole importante privind constitutia atomului, biografii despre A. Einstein, Vasile Karpen, Dragomir Hurmuzescu si altii.


Lasă un răspuns