BEST-EVENT.RO  CONTINUA CAMPANIA DE MEDIATIZARE A MARILOR ROMÂNILOR. VOTEAZÄ‚-Å¢I FAVORITUL! ACEASTÄ‚ CAMPANIE VA DURA TIMP DE 1 LUNÄ‚ ! CEI CARE VOTEAZÄ‚ POT AVEA PARTE DE O SURPRIZÄ‚ OFERITÄ‚ DE  BEST-EVENT.RO

 

        

   La 26 august 1714, moare Constantin Brancoveanu (nascut in 1654), domn al Tarii Romanesti intre 1689 si 1710.
Din cauza politicii sale anti-turcesti de a forma aliante mai intai cu Austria si apoi cu Rusia, a fost denuntat Poartei, mazilit si adus in arest la Constantinopol, unde a fost intemnitat in 1710 la fortareata Yedi Kuleh (Cele sapte turnuri). Acolo a fost torturat de turci, care sperau sa descopere averea de 3.000.000 de galbeni pe care se spune ca Brancoveanu a adunat-o. A fost decapitat, alaturi de cei patru fii ai sai, la data de 26 august 1714. Aceeasi soarta a fost impartasita de bunul sau prieten Enache Vacarescu. Prin moartea sa tragica, Constantin Brancoveanu a devenit erou al baladelor populare romane.

          ISTORIC:În a doua jumatate a secolului al XVII-lea situatia internationala era deosebit de complexa. Rivalitatea dintre Franta si Habsburgi a determinat pe Ludovic al XIV-lea sa caute sa mentina relatii bune cu statele din rasaritul Europei – Imperiul Otoman, Polonia, dar si cu nobilimea maghiara, în încercarea de a le atrage împotriva Vienei.

Catastrofa militara a otomanilor la Viena, în 1683, a permis austriecilor sa initieze o politica de expansiune catre Ungaria si sud-estul Europei. Atât Habsburgii, cât si Polonia, au manifestat dorinta clara de a controla inclusiv Tarile Române.

    Obligata la o politica de defensiva Poarta a încercat sa-si întareasca controlul asupra Tarilor Române. În fata crizei puterii otomane domnii români au promovat o politica antiotomana, în încercarea de a mentine fiinta statala si a respinge dorintele Marilor Puteri de a partaja spatiul românesc.
   Politica lor de echilibru a urmarit obtinerea libertatii de miscare si înlaturarea suzeranitatii otomane. Dupa ce institutia domniei fusese la discretia boierimii si a gruparilor sale, în aceasta perioada se remarca tendinta de întarire a autoritatii domnesti. Afirmarea în rasaritul Europei a Rusiei, ca mare putere, i-a determinat pe unii voievozi munteni si moldoveni sa întrevada în aceasta un sprijin impotriva turcilor, stabilind contacte diplomatice cu noua putere, in speranta unui ajutor eficace.
        Înscaunarea si programul de consolidare a domniei lui Constantin Brancoveanu
           În 1688 a fost ales domn al Tarii Românesti marele boier Constantin Brâncoveanu, fiul lui Papa Brâncoveanu si al Stancai Cantacuzino.
    Stralucit politician, diplomat si om de cultura, Constantin Brâncoveanu a desfasurat, dupa expresia lui Nicolae Iorga, "o politica de cumpatare, dar practica; putin stralucitoare, dar foarte folositoare".
     El a desfasurat o politica interna ce a cuprins întreg spatiul românesc. Principalele directii ale politicii sale au fost:
* întarirea rolului domniei;
* reorganizarea sistemului fiscal;
* promovarea de relatii strânse cu Moldova si Transilvania.
             Constantin Brâncoveanu a continuat politica traditionala a voievozilor români, sustinând Biserica Ortodoxa, moral si material, prin construirea de lacasuri de cult, înzestrarea lor cu danii, tiparirea cartilor de învatatura crestina.
        Desfasurarea razboiului curtilor i-a impus domnului muntean o politica abila, ajutând românii din Transilvania, dar si mentinând echilibru intre Habsburgi si Poarta.
        Datorita "politicii pungilor cu aur" ce erau trimise otomanilor,Constantin Brâncoveanu a fost întarit în scaun succesiv în 1696, 1698, 1700 si 1704 de catre Imperiul Otoman.
          Politica externa, desfaturata cu multa pricepere de catre Constantin Brâncoveanu, a transformat Tara Româneasca într-un factor activ pe plan european, ale carui servicii diplomatice erau cautate în epoca.
      Constantin Brâncoveanu a manevrat cu abilitate între puterile europene, mai ales odata cu aparitia de noi concurenti – Habsburgii si Rusia, în cursa pentru controlul politic al sud-estului Europei. Axul principal al politicii sale a fost mentinerea în permanenta a unor raporturi bune cu Poarta, garantate cu pungile cu bani, pentru pastrarea statutului politico-juridic deosebit al Tarilor Române, într-o epoca de permanente framântari si rupturi teritoriale.
       Desi, la începutul domniei, relatiile cu Habsburgii au fost încordate, Brâncoveanu nesemnând tratatul de alianta initiat de predecesorul sau, mai apoi ele s-au îmbunatatit.
        Constantin Brâncoveanu a încercat sa evite cu orice pret transformarea tarii în teatru de razboi sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic. Franta a actionat prin intermediul ambasadorilor sai la Poarta pentru discreditarea voievodului român.
       Constantin Brâncoveanu a intensificat legaturile cu Rusia, prin schimbul de solii si corespondenta, încercând astfel o contrapondere la amenintarea otomana si austriaca.
   În anul 1689 s-a semnat tratatul cu Habsburgii, prin care se recunoaste individualitatea Tarii Românesti, dar si închinarea sa formala.
    Deoarece nu s-a putut aplica, trupele imperiale au intrat în Tara Româmeasca, ocupând Craiova, Pitesti, Târgoviste, Câmpulung si Bucuresti. Cu sprijinul tatarilor, Constantin Brâncoveanu le-a alungat si înfrânt în vara anului 1690, la Zarnesti, lânga Brasov.  Relatiile cu Polonia nu s-au materializat prin încheierea unei aliante
datorita conditiilor propuse de Constantin Brâncoveanu , practic de neacceptat de catre poloni.
      În razboiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a adoptat o politica de expectativa, concentrându-si fortele în tabara de la Urlati, lânga Ploiesti, pentru a vedea în ce parte se îndreapta victoria. Un grup de boieri, în frunte cu Toma Cantacuzino, antrenând cavaleria, a trecut însa de partea rusilor, participând la cucerirea Brailei.
             

          Toma Cantacuzino trece cu o parte din calarime la rusi, in incercare de a-i ajuta sa cucereasca Braila, neglijand astfel indicatiile domnului sau. Rusii au castigat doar o batalie, nu si razboiul. In final, au fost bucurosi sa cada la pace cu turcii, insa acestia din urma au inceput sa il banuiasca pe domnitorul roman de tradare. Puternicii reprezentanti ai Portii nu au vrut sa creada ca un spatar ar fi actionat de capul sau, prin urmare, aceasta actiune, cumulata cu toate intrigile de la Stambul, avea sa semnifice inceputul sfarsitului. "Miezul actiunii" la Stambul a fost chiar o ruda de-a lui Brancoveanu, stolnicul Constantin Cantacuzino, care dorea la conducerea Tarii Romanesti pe fiul sau, Stefan. Legaturile bune cu Poarta, averea lui Brancoveanu, cat si cei patru descendenti ai sai pe linie masculina, erau tot atatea motive pentru a-si vedea visul spulberat.

""

Actiunea nesabuita a spatarului Cantacuzino le oferea acum momentul ideal sa unelteasca impotriva domnului roman. Se afla despre mosiile si despre depozitele de bani din afara, ceea ce intareste suspiciunile turcilor. Nu mai putin, acestia din urma, visau sa intre in posesia aurului pe care Altan-beg il stapanea, prin urmare indepartarea acestuia i-ar fi multumit pe toti. De aici pana la decizia de mazilire nu a mai fost decat un pas. Fara a banui nimic, in data de 14 aprilie 1714, Brancoveanu il primeste la Bucuresti pe trimisul sultanului, capugi-basa Mustafa-aga. Primit in divan, acesta ii pune pe umar domnitorului roman naframa de matase neagra, semnul maziliei. Amenintati cu navalirea tatarilor, nici unul dintre boierii prezenti nu a schitat nici un gest. In vreme ce unul dintre cei mai destoinici domnitori ai Tarii Romanesti lua drumul maziliei, la tron se instala triumfator nimeni altul decat Stefan Cantacuzino.

""

Sub o tortura cumplita, Brancoveanu si-a declarat intreaga avere, inclusiv mosiile si depozitele de bani din strainatate. In afara de proprietatile din Transilvania, familia Brancovenestilor fusese expoliata de orice bun. Se parea ca lucrurile se vor opri aici si chiar domnul mazilit scrisese in Ardeal sa i se pastreze bunurile de acolo. Nimeni nu banuia ca sadismul vizirului Gin Ali Pasa va intrece orice limita. Acesta hotaraste pedeapsa capitala pentru Brancoveanu, cei patru fii ai sai si pentru clucerul Ienache Vacarescu, sfetnicul de incredere al fostului domn. Ca o ironie, executia a fost hotarata pentru 15 august, exact data in care Brancoveanu implinea varsta de 60 de ani. In acea zi neagra, a cazut intai capul clucerului, apoi ale feciorilor, iar Brancoveanu, obligat sa treaca prin tortura infioratoare de a-si vedea copiii ucisi, este condus ultimul catre esafod. O moarte care, in acele conditii, venea ca o eliberare. Mult mai tarziu, trupurile Brancovenestilor au fost aduse in tara si ingropate in biserica Sfantul Gheorghe cel Nou din Bucuresti, insa venerarea lor ca sfinti martiri a inceput la scurta vreme dupa uciderea lor miseleasca.

              Mazilirea lui Constantin Brâncoveanu

        Desi Brâncoveanu a facut mari eforturi pentru a convinge pe otomani ca gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat vointa sa, o noua acuzatie s-a adaugat la adresa voievodului.
       Învinuit, dupa cum spunea cronicarul turc Mehmed Rasid ca "adunase multe bogatii si arme pentru a se opune si pregati o rascoala, asteptând ca sa-si arate dorinta de a domni în chip absolut independent" , Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Pastilor.
       Împreuna cu întreaga familie, a fost închis la Constantinopole si toate bunurile si averile i-au fost confiscate. La 15 august 1714, exact când împlinea 60 de ani, a fost executat la Poarta împreuna cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si boierul Ianache Vacarescu.
         Mai târziu, în 1720, cu mare greutate, trupul a fost adus în tara si îngropat in ctitoria sa din Bucuresti, biserica Sf. Gheorghe Nou, sub o candela pusa de sotia sa, Marica.

             Prin domnia sa, Constantin Brâncoveanu a realizat o opera politica si artistica unitara si a contribuit la organizarea moderna a institutiilor autoritatii centrale. În acelati timp, el a actionat pentru respectarea drepturilor suverane ale Tarii Românesti, profitând de declinul puterii turcilor.

              Constantin Brancoveanu a fost un mare sustinator al culturii. Sub domnia sa, au fost tiparite numeroase carti in romana, greaca, slavona, araba si turca. De asemenea, in timpul domniei sale, in Tara Romaneasca a aparut un stil arhitectonic cunoscut sub denumirea de stilul brancovenesc.
La Braila se gaseste o universitate care-i poarta numele.

ÎN CELE CE URMEAZÄ‚ AVEÅ¢I  REDATÄ‚, PE SCURT, CU BUNÄ‚VOINÅ¢A,  crestinortodox.ro, moartea martirului, împreună cu fiii săi:
Cum a murit Constantin Brancoveanu şi copiii săi

Plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, a fost de fata in 15 august 1714, la scena executiei lui Constantin Brancoveanu Voda si a membrilor familiei sale ucisi din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa catre dogele Venetiei, plenipotentiarul sau raporteaza astfel:

Duminica 15 august de dimineata, s-a taiat capul batranului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui si unui boier care-i era vistier.

Iata cum s-a facut:

Inca de dimineata Sultanul Ahmed se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Jalikiacs pe canalul Marii Negre, in fata careia era o mica piata, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul la oarecare departare, un gade le-a scos caciulile din cap si Sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.

Inainte de a se ridica securea asupra capului lor fura intrebati daca voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel inabusit de credinta al batranului Brancoveanu rasuna si zise inspaimantat de aceasta insulta:

"Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem insa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mantuitorul nostru cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intru aceasta si nu va miscati nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta."

La aceste cuvinte Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant. Apoi se incepu cu uciderea copiilor. Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima; sarmanul copilas, vazand atata sange de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de Sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, Domnul, al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: "Mai bine sa mori in legea crestineasca, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!

Copilasul asculta si ridicand capul, cu glas ingeresc zise gadelui: "Vreau sa mor crestin. Loveste!"

In urma ucise si pe Brancoveanu.

O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremura cand va scriu Excelenta. Ceea ce am vazut … Ma intreb: putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias tanar tinerel, rostogolindu-se pe jos, langa capul parintelui sau care se apropiase de-al copilului … parea a-l imbratisa…

Gadele stropit de sangele crestinesc, face un salut Sultanului Ahmed si se retrage. Sultanul insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridica sa plece. Vazandu-ma cu ochii inlacrimati spuse Sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit…

 


Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns