""
NaÅ£ionalitate română
Născută 10 iunie 1860, Brăila
Decedată 10 ianuarie 1938, Bucureşti
OcupaÅ£ie cântăreaţă de operă

Haricleea Hartulari-Darclée (n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 10 ianuarie 1938, BucureÅŸti), cântăreaţă de operă.

Biografie

    Hariclea Darclée, una dintre personalitățile cele mai importante ale României, s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniÈ›ei Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. AÈ™a cum scria N. Carandino în cartea Darclée. ViaÈ›a de glorie È™i de pasiune a unei mari artiste, la naÈ™terea ei s-a prezis că “duduia va călători mult È™i va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deÈ™i primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar naÈ™terea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecÈ›ii de canto. “Am făcut progrese È™i sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei.

 Cariera

     Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, oraÈ™ul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredinÈ›ează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care îÈ™i face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucereÈ™te publicul È™i devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, FlorenÈ›a, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova È™i Sankt Petersburg.

     La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 È™i 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. DorinÈ›a ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea CarpaÈ›ilor”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeÈ›ii îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi È™i baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care È™i-o câÈ™tigase nu i-a alterat caracterul deosebit È™i, înainte să urce pe scenă obiÈ™nuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aÈ™ putea, te-aÈ™ păstra pentru mine È™i È›i-aÈ™ cere mereu, mereu să cânÈ›i” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.

     Hariclea Darclée a susÈ›inut crearea Operei Române din BucureÈ™ti în 1921. TradiÈ›ia muzicală a rămas în familie, fiul său Ion Hartulary-Darclée devenind dirijor È™i compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece româneÈ™ti: Cântecul fluieraÈ™ului de George Stephanescu È™i Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată dar la care păstra intacte calitățile naturale È™i tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii È™i scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni È™i Tosca de Giacomo Puccini; matriÈ›ele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.

    La finele vieÈ›ii, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno È™i care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în È›ară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la BucureÈ™ti datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenÈ›ei sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină iar boala care i-a marcat sfârÈ™itul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanÈ›ate de Ambasada Italiei; a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.

   La aniversarea a 135 de ani de la naÈ™terea Haricleei Darclée, în 1995, oraÈ™ul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul NaÈ›ional de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco È™i aÈ™ezat sub Înaltul Patronaj al PreÈ™edintelui României. Prima ediÈ›ie a Concursului InternaÈ›ional a avut loc în 1997 È™i de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediÈ›ie È™i alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.

 Repertoriu

Vocea sa excepÈ›ional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană È™i contraltă.

A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiÈ›ie È™i 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute È™i premiere locale de foarte mare improtanță; din cele 56 opere intepretate, 32 sunt de tradiÈ›ie, 12 au fost interpretate în premieră absolută È™i 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45 %, adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opee originale, atestă poziÈ›ia singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria tearului liric universal pe care a influenÈ›at-o într-un mod determinant.

Urmează lista integrală a operelor È™i autorilor cu menÈ›iunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa È™i la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță.

Daniel Auber La Muette de Portici (Luisa);

Georges Bizet Carmen (Carmen);

Arrigo Boito Mefistofele (Margherita);

Alfredo Catalani La Wally (Wally) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 20 ianuarie 1892;

Alexis Catargi Enoch Arden (Ammie Lee) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premnieră absolută la Teatrul NaÈ›ional din BucureÈ™ti în 1904;

Isidore De Lara Amy Robsard (Amy Robsard) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Opera din Montecarlo în aprilie 1897;

Gaetano Donizetti Don Pasquale (Norina);

Gaetano Donizetti L’elisir d’amore (Adina);

Gaetano Donizetti Linda di Chamounix (Linda);

Gaetano Donizetti Lucrezia Borgia (Lucrezia);

Gaetano Donizetti Maria di Rohan (Maria);

Alberto Franchetti Cristoforo Colombo (Isabella di Aragona, Ikuamota) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Genova, la 6 octombrie 1892;

Michail Glinka Ivan Susanin (Vania) – operă interpretată în premieră pentru FranÈ›a, la Nisa, în 1890;

Carlos Gomes Condor (Odalea) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 21 februarie 1891;

Carlos Gomes I Guarany (Cecilia);

Charles Gounod Faust (Marguérite);

Charles Gounod Roméo et Juliette (Juliette);

Jacques Halévy La Juive (Rachèle);

Ruggero Leoncavallo I Pagliacci (Nedda) – operă interpretată în premieră pentru România, la BucureÈ™ti în 1903;

Ruggero Leoncavallo Zaza (Zaza);

Luigi Mancinelli Hero e Lenadro (Hero) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Madrid, în 1897;

Pietro Mascagni Cavalleria rusticana (Santuzza) – operă interpretată în premieră pentru România, la BucureÈ™ti în 1891;

Pietro Mascagni L’amico Fritz (Suzel) – operă interpretată în premieră pentru Teatro Della Pergola din FlorenÈ›a în 1891 È™i în premieră la BucureÈ™ti în 1910;

Pietro Mascagni Iris (Iris) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, la 22 ianuarie 1898, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 È™i în premieră la BucureÈ™ti în 1908;

Pietro Mascagni I Rantzau (Luisa) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro della Pergola din FlorenÈ›a la 10 noiembrie 1892 È™i în premieră la Teatro dell’Opera din Roma la 26 noiembrie 1892;

Jules Massenet Le Cide (Chimène) – debutul în Italia È™i premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 26 decembrie 1890;

Jules Massenet Manon (Manon);

Jules Massenet Thaïs (Thaïs);

Giacomo Meyerbeer L’Africaine (Selika);

Giacomo Meyerbeer Les Huguénots (Regina, Valentine) – în premieră pentru România, la BucureÈ™ti, în 1897;

Wolfgang Amadeus Mozart Don Giovanni (Zerlina);

Giovanni Pacini Saffo (Saffo) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;

Ubaldo Pacchierotti Eidelberga mia (Catina) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;

Ettore Panizza Aurora (Aurora) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;

Giacomo Puccini Manon Lescaut (Manon Lescaut) – operă compusă pentru vocea sa È™i intepretată în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 27 martie 1897;

Giacomo Puccini La Bohème (Mimì) – operă interpretată la premieră pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1896 È™i în premieră pentru România la BucureÈ™ti, la 15 ianuarie 1903;

Giacomo Puccini Tosca (Floria Tosca) – operă compusă pentru vocea sa È™i în cadrul căreia, aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicaÈ›iilor sale muzicale; a fost interpretată la premiera absolută de la Teatro dell’Opera din Roma de la 14 ianuarie 1900 È™i la premiera pentru Teatro Regio din Torino la 20 februarie 1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900, Lisabona la 19 ianuarie 1901, BucureÈ™ti 18 ianuarie 1902 È™i Montecarlo 28 martie 1903;

Luigi & Federico Ricci Crispino e la Comare (La Comare);

Gioacchino Rossini Guglielmo Tell (Matilde d’Absburgo);

Gioacchino Rossini Stabat Mater (Soprano);

Anton Rubinstein Demonul (Tamara);

Camille Saint-Saëns Proserpina (Proserpina);

Richard Strauss Der Rosenkavalier (Marschalin) – premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;

Ambroise Thomas Hamlet (Ofélie);

Ambroise Thomas Mignon (Mignon);

Pietro Vallini Il Voto (Maria) – operă compusă pentru vocea sa È™i interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera di Roma, la 27 noiembrie 1894;

Giuseppe Verdi Aida (Aida);

Giuseppe Verdi Un ballo in maschera (Amelia);

Giuseppe Verdi Otello (Desdemona);

Giuseppe Verdi Rigoletto (Gilda);

Giuseppe Verdi Simon Boccanegra (Amelia-Maria) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;

Giuseppe Verdi La Traviata (Violetta Valery);

Giuseppe Verdi Il Trovatore (Leonora);

Richard Wagner Die Meistersänger (Eva);

Richard Wagner Lohengrin (Elsa);

Richard Wagner Tannhäuser (Elisabeth) – premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 È™i pentru Teatro Colon din Buenos Aires în 1897;

    Fiind conÅŸtientă de unele probleme pe care le înregistra vocea sa, a preferat să se retragă definitiv după ultimul spectacol susÅ£inut la Teatrul Pergola din FlorenÅ£a, în mai 1918.

    Presa a catalogat-o de-a lungul timpului drept „privighetoarea CarpaÅ£ilor”, „privighetoarea adorată”, „măiastra pasăre de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar Enciclopedia dello Spettacolo „cea mai mare cântăreaţă a lumii timp de 25 de ani”. A primit mai multe decoraÅ£ii, Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, acordat de Carol I, ÅŸi distincÅ£iile otomane „Medalia Artistică” ÅŸi „Marele OfiÅ£er al Sefakatului”. S-a întors definitiv în România, în septembrie 1936, cu intenÅ£ia de a găsi un post la Conservator sau la Opera Română, marea ei dorinţă de a înfiinÅ£a o ÅŸcoală românească de canto, negăsid susÅ£inere din partea statului.

        A murit în sărăcie, uitată, fără ca autorităţile române să se intereseze de soarta ei. A fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, funeraliile fiind finanÅ£ate de către Ambasada Italiei. În 1960 a avut loc premiera filmului Darclée, regizat de Mihai Iacob, iar la Brăila a fost creat, în 1995, când s-au împlinit 135 de ani de la naÅŸterea marii soprane, Concursul NaÅ£ional de Canto care-i poartă numele.

      Filmul, inspirat din biografia marii soprane romane Hariclea Darclee – prima interpreta a personajului Tosca din faimoasa opera a lui Puccini – a facut parte din selectia oficiala a Festivalului International al Filmului de la Cannes, in 1961

Cuprinde o poveste de dragoste reala intre Haricleea Darclee (Silvia Popovici) si Iorgu (Victor Rebenciuc) pe fondul unei vieti dure a acesteia, care incerca sa devinia o artista lirica a epocii. Proaspat iesita din pension, singurul dar ce si-l dorea era sa ia lectii de canto; reuseste sa apara pe cateva scene, este adulata de barbati, in fata carora isi ascunde timiditatea prin ras. Dar un tanar blond, zvelt, vioi, cu ochi albastri si mustata scanteind, Iorgu Hartulari, un tanar locotenent de artilerie, proaspat divortat o " Inrobeste". Se casatoresc, cunosc griji materiale deosebite, cunoaste din plin sentimentul geloziei, dar nu renunta la muzica, isi imbogateste repertoriul, exerseaza si face vocalize zilnic, canta cu usurinta piese scrise pentru soprana, dar cu aceeasi usurinta le canta si pe cele de mezzosoprana.

 


Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns