Scriitorul Laurian Stănchescu a plecat, pe jos, până la Paris horărât să convingă autorităţile franceze să permită repatrierea osemintelor sculptorului român Constantin Brâncuşi, înmormântat în cimitirul Montparnasse.


  • "Laurian
  • "Laurian

 

 

Stănchescu vrea să refacă traseul lui Constantin Brâncuşi care, la începutul secolului trecut, a traversat, pe jos, Europa pentru a ajunge în capitala Franţei "ca să dea chip pietrelor". Sunt peste 2.400 de kilometri, iar temerarul gorjean estimează că va ajunge la destinaţie în septembrie.

Eseist, critic literar şi poet, Stănchescu spune că face acest marş cultural – iniţiatic, nu numai pentru a cere preşedintelui Nicolas Sarkozy să accepte repatrierea rămăşiţelor pământeşti, dar şi pentru a aduce în societate românească valorile promovate de Brâncuşi şi pentru a le aminti românilor ce mare om a fost acesta.

"Pe patul de moarte, la 16 martie 1957, Brâncuşi îi mărturisea părintelui Teofil Ionescu, episcopul Bisericii Române de la Paris, că vrea să fie înmormântat la Hobiţa, satul său natal, alături de mama sa. Până la urmă, marele Brâncuşi a trăit, la Paris, româneşte, în ultimii ani de viaţă nu a comunicat decât în limba română, şi a murit, româneşte", explică Laurian Stănchescu.

Este de notorietate faptul că, după înmormântareasculptorului în cimitirul parizian Montparnasse, presa franceză nota că participannţii au fost serviţi cu "fiertură nobilă de grâu", amintind de coliva tradiţională românească.

Trăistuţă de la strănepoata lui Brâncuşi

În marşul său cultural, Stănchescu a pornit pe 21 mai, de la Hobiţa, după ce a organizat un priveghi pentru Constantin Brâncuşi, cu colivă şi lăutari, aşa cum făceau strămoşii noştri. Îmbrăcat cu o bluză albă cu chipul marelui sculptor, pe care scrie "Mor cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea", o panglică tricoloră la gât şi o traistă ţărănească ţestută la răboi, primită în dar de la un sătean din Hobiţa, Laurian Stănchescu nu se teme de drumul lung şi greu.

Românul duce cu sine şi o pungă din piele, care a fost purtată la piept chiar de tatăl marelui sculptor, Nicolae-Radu Brâncuşi. Înăuntrua pus pământ de pe mormintele familiei de la Hobiţa. "Trăistuţa mi-a fost dată de strănepoata marelui sculptor, Ioana", a declarat Stănchescu.

Demersul său e sprijinit de Biserica Ortodoxă Română, care îi asigură temerarului locuri de înnoptat.

Scrisoare senată de cei 84 de urmaşi

În traista de lână, Laurian Stănchescu are un adevărat tezaur: pe coli dintr-un caiet studenţesc cu pătrăţele poartă o scrisoare semnată de toţi cei 84 de urmaşi ai lui Constantin Brâncuşi. Şi o scrisoare, scrisă de-a latul foii format A4, semnată de învăţătoarea Bia Brâncuşi.

"Suntem descendenţi ai familiei marelui sculptor Constantin Brâncuşi şi vrem să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul din satul său natal Hobiţa, alături de fraţi, părinţi şi străbuni. Dorim din tot sufletul şi solicităm repatrierea rămăşiţelor sale pământeşti. Semnăm cu sinceritate şi răspundere", se arată în scrisoarea pe care Laurian Stănchescu este hotărât să i-o înmâneze preşedintelui Franţei.

"Bunicii, străbunicii mei, au fost gorjeni, şi au stat într-un sat lângă Hobiţa. Când eram mic, de nu mergeam încă la şcoală, îmi amintesc că mă ducea bunicul cu carul la oraş, La Târgu Jiu şi îmi arăta operele lui Brâncuşi, povestindu-mi despre un om, un ţăran, care a plecat pe jos la Paris ca să dea chip pietrelor. Era una dintre cele mai frumoase poveşti ale copilăriei mele. Când am mai crescut şi am început şcoala, am învăţat că omul de care povestea bunicul a fost real", Laurian Stănchescu, 57 de ani.



Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns