Cinci filme înscrise în canonul cinematografiei spaniole din cea de-a doua jumătate a secolului XX, pelicule premiate la cele mai prestigioase festivaluri internaţionale, sunt incluse în programul Institutului Cervantes din luna iulie.
Programul include filme semnate de: Luis G. Berlanga, una dintre figurile emblematice ale cinematografiei spaniole a secolului XX, Víctor Erice, un maestru care, de la debutul său, a inspirat trei generaţii de creatori, Ricardo Franco, apreciat deopotrivă ca regizor şi scenarist, câştigător a cinci Premii Goya, şi Mario Camus, un regizor premiat la Berlinale şi Cannes, considerat un maestru al adaptării textelor literare la cinema.
Filmele aparţin arhivei AECID (Agenţia Spaniolă de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare, Ministerul Afacerilor Externe) şi vor putea fi văzute, cu subtitrare în limba engleză, de către toţi prietenii Institutului Cervantes pe canalul Vimeo, timp de 48 de ore, în fiecare zi de vineri a lunii iulie, începând cu ora 21.00.
Accesul se va putea face printr-o parolă disponibilă pe pagina de Facebook a Institutului, iar prezentările filmelor, realizate de membri ai Academiei de Film din Spania (coorganizator al acestui eveniment), vor fi urcate pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes în miercurea anterioară proiecţiei, accesul fiind liber.
Acest nou ciclu de filme, realizate în anii 1973-1997, este o invitaţie la a redescoperi cinematografia celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, ce are o altă formă de manifestare, alte influenţe, păstrându-şi însă latura clasică. Sunt producţii emblematice pentru memoria colectivă, reuşind să aibă un impact în rândul publicului lor contemporan, căruia i-au oferit un imaginar bogat şi complex. Fără îndoială, sunt filme care şi în prezent se adresează unui număr mare de spectatori.
Programul debutează cu „El espíritu de la colmena/ Spiritul stupului”, un film semnat de Víctor Erice, un regizor reprezentativ pentru o cinematografie atentă atât la nuanţele naraţiunii, cât şi la lucrul delicat cu imaginea. Víctor Erice este, fără îndoială, un maestru care a inspirat trei generaţii de creatori de la debutul său. Evoluţia sa de la film de ficţiune, lăudat în egală măsură de critică şi de public, până la alte forme, precum documentar, eseu filmic sau videoartă, dă măsura unui traseu care invită la o regândire permenantă a firescului cinematografiei.
Cele două filme programate, „El espíritu de la colmena/ Spiritul stupului” şi „El sur/ Sudul”, sunt reprezentative pentru geniul său în fineţea filmică şi lentoarea descrierii unui peisaj uman şi vizual care, fără îndoială, sunt capabile să emoţioneze şi astăzi.
Alături de el, este un alt regizor, care a fost prezent şi în prima parte a programului şi care a oferit permanent creaţii geniale – Luis G. Berlanga.
„La vaquilla” este o adevărată satiră, extrem de umană, a Războiului Civil spaniol. Într-o epocă în care cinematografia recupera războiul şi perioada de după război, având o obligaţie morală faţă de memoria colectivă şi de procesul necesar de vindecare după aproape jumătate de secol de dictatură, Berlanga şi Azcona propun o perspectivă corozivă asupra acestui demers prezentând lupta pentru viaţă printr-o aventură care defineşte umanitatea ai cărei protagonişti sunt soldaţii săraci, dincolo de oroarea şi absurdul războiului.
„Los santos inocentes/ Sfinţii inocenţi” a fost un film crucial în perioada consolidării unei cinematografii de calitate, anii 80. Recursul la opere literare de referinţă ale tradiţiei literare a secolului al XX-lea a fost una dintre componentele la care s-a apelat pentru a realiza producţii care să exploreze noi lecturi ale eternului dialog între film şi carte, cu scopul de a sublinia principalele teme şi preocupări din cultura spaniolă.
Filmul lui Mario Camus a avut un succes fulminant la Festivalul de la Cannes, cu un premiu ex aequo pentru cei doi actori din rolurile principale, Alfredo Landa şi Paco Rabal; în Spania, această realizare a fost percepută drept un gest de apreciere faţă de interpreţii cinematografiei clasice, faţă de sprijinul necondiţionat oferit de aceasta cinematografiei spaniole. Adaptarea romanului lui Miguel Delibes încă impresionează prin descrierea unei Spanii rurale, sălbatice, care, din păcate, nu este atât de îndepărtată în timp.
Cea mai recentă producţie prezentată este penultimul film al lui Ricardo Franco, „La buena estrella/ Steaua norocoasă”, care se axează în jurul unei drame pe trei voci. Sunt vocile personajelor principale, interpretate de Maribel Verdú, Antonio Resines şi Jordi Mollà, care dau viaţă unei poveşti care te lasă fără suflare. De la atenţia acordată marginalităţii, altfel decât prin temele recurente în anii 80 şi după, până la reflecţia asupra existenţei văzute ca o permanentă conexiune cu viaţa celorlalţi, triunghiul amoros format de aceste trei personaje dă senzaţia de claustrofobie din mediile închise, în care viaţa de familia şi dezintegrarea sa îşi fac loc într-un cotidian imposibil, în care atracţia vieţii şi a morţii este mai puternică decât supravieţuirea individuală.