Alice Francis, timișoreanca nominalizată la premiile muzicale din Germania. Pe data de 24 septembrie pregătește un eveniment special la Castelul Nikolici, Rudna, Timis, cu Bucharest Jazz Orchestra dirijată de Simona Strungaru

 

Alice Francis s-a născut în Timișoara, având o mamă care a trăit la Ghiroda și un tată care provine din Tanzania. A părăsit România la vârsta de cinci ani și a îmbrățișat o carieră muzicală, lansând în 2012 albumul de debut, „St. James Ballroom”. De-a lungul anilor, Alice Francis a concertat de mai multe ori în Timișoara, iar în vara acestui an a lansat cel de-al treilea album, „Club Noir”.

Recent, coloana sonoră a serialului german „Eldorado KaDeWe” (unde Alice Francis a interpretat un mini-rol și melodia „Was soll Euch stören”) a fost nominalizată la premiile televiziunii germane, Deutschen Fernsehpreis 2022. Tot recent, artista a fost nominalizată la premiile popNRW Prize din Koln. La sfârșitul lunii septembrie,

Alice Francis va susține un concert extraordinar într-o locație inedită. E vorba de curtea din fața Castelului Nikolici din Rudna, unde artista va fi acompaniată de muzicienii din trupa ei și de Bucharest Jazz Orchestra, evenimentul urmând să se desfășoare în data de 24 septembrie.

În cele ce urmează am realizat un interviu cu Alice Francis, care ne-a povestit amănunte inedite din cariera ei.

– Ai părăsit România la vârsta de cinci ani. Ai amintiri din perioada petrecută aici ca și copil?

– Da, m-am născut la Timișoara și am trăit primii ani la Ghiroda. Îmi amintesc că aveam animale – un cal, vaci și porci și că mă jucam toată ziua afară. Râul Bega era centrul acțiunii, ne spălam acolo, pentru că atunci nu aveam baie ca in ziua de azi, iar iarna mă dădeam cu săniuța pe deal. Îmi amintesc și că așteptam la coadă pentru a cumpăra pâine de la magazin… și că toate rafturile magazinelor erau goale.

– De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie? Care au fost primele discuri pe care le-ai ascultat și cum te-au influențat acestea în carieră?

– Mama mea este un mare model pentru mine. Este curajoasă, aventuroasă, ambițioasă și foarte creativă. Cred că am moștenit foarte multe de la ea: pasiunea ei pentru vintage și de a crea ceva din nimic. Când ne-am mutat în Germania, tatăl meu avea un turntable. A avut viniluri cu Shirley Bassey, Michael Jackson și discuri jazz. O ascultam pe Shirley Bassey toată ziua. Mă urcam pe masă și pretindeam că era scena mea și apoi cântam melodiile ei. Întotdeauna am crezut că e cântăreață de operă și de aceea mi-am dorit mereu să devin cântăreață de operă. Dar în mod clar cântecele mele precum Slave & Lord sau Dear Love sunt inspirate de Shirley Bassey și James Bond.

– Ai cântat de mai multe ori în Timișoara. Cum au fost concertele pe care le-ai susținut aici?

– Am cântat de mai multe ori la Ziua Timișoarei, în Piața Operei. A fost întotdeauna frumos și ne-a plăcut mult să venim la Timișoara – orașul meu natal. Oamenii au fost mereu prietenoși și deschiși la minte. Am poze grozave de la acele concerte. Primăria din Timișoara ne-a invitat mereu. După cum știți, primarul orașului s-a schimbat și echipa de evenimente culturale la fel – bănuiesc că nu ne cunosc. Dar dacă cineva va citi asta, ar trebui să știe că ne-ar plăcea să revenim să cântam.

– Ce părere ai despre concursurile de descoperire de talente?

– Am fost invitați la „Vocea României” ca special guest în 2014, cred. A fost o experiență extraordinară. A fost interesant să-i cunosc pe concurenți și juriul. Nu mă uit foarte mult la aceste emisiuni pentru că nu am atât de mult timp și dacă am, prefer să mă uit la altceva. Dar cred că aceste emisiuni sunt foarte distractive pentru public. Ei se pot identifica cu oameni reali și pot merge cu ei prin toate emoțiile. Știu că în Marea Britanie sau în America unii concurenți au cariere grozave după ce au câștigat astfel de spectacole – Jennifer Hudson de exemplu sau Leona Lewis care sunt ambele mari cântărețe. Nu știu despre România, dar cred că dacă vrei să intri în mainstream aceste emisiuni îți pot da un impuls.

– De unde îți vine inspirația și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzica ta?

– Inspirația este peste tot. Mai ales în viața de zi cu zi. Am scris albumul actual în timpul pandemiei, care a avut o mare influență și asupra muzicii. Când nu sunt în Rudna (unde stau mult) locuiesc în Berlin, dar studioul nostru este în Köln; așa că în timpul pandemiei am călătorit acolo și după un timp a venit lockdown-ul. Asta însemna că noi, Goldie (partenerul meu muzical) și cu mine, am fost prinși într-o garsonieră de 35 de metri pătrați. Așa că ne-am scufundat adânc în muzica noastră încercând să scăpăm de realitate, așa cum faci atunci când vezi un film.

Am creat și un fel de film – un film muzical cu o poveste întreagă. Până la sfârșit ar trebui să poți detecta criminalul. Am încercat o mulțime de stiluri muzicale în viața mea și într-o zi am întâlnit un tip care a făcut beat-uri Hip Hop cu sample-uri vechi de jazz și swing. Am fost atât de impresionată de asta încât i-am scris instantaneu versuri jazzy. Practic, așa s-a născut Neo swing-ul nostru. Apoi Goldie, a propus să producă. Provocarea a fost să facem jazz, dar așa cum a fost în vremuri când Jazzul era Punk. Nu academic sau prea complicat. Am vrut să facem muzică nu doar pentru ascultătorul obișnuit de jazz, ci și pentru tinerii și oamenii care în mod normal ar putea să nu o asculte. De asemenea, pentru cei care nu au ascultat niciodată swing până acum.

– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în cariera ta și de ce?

– Am fost în turneu din 2012 fără oprire până la pandemie, ceea ce înseamnă că am susținut numeroase concerte în diferite țări. E greu să alegi doar unul. Întotdeauna am avut oameni minunați în jurul nostru și toate concertele au avut ceva unic în ele. Recent, am avut o experiență complet nouă la unul dintre concertele noastre la un festival din Belgia. Am avut cu noi un traducător în limbajul semnelor pe scenă, ceea ce a fost absolut genial. Parcă cânta cu mine, dar cu semne. Și publicului i-a plăcut mult. A fost un concert extraordinar.

– Vinil, CD sau streaming? Care din acestea îți sunt pe plac și de ce?

– Iubesc vinilul. Are un sunet neted, cald și rotund. Îmi place și conceptul de CD datorită broșurii în care poți să anunți versuri și să creezi și o experiență vizuală.

– Care sunt principalele atu-uri ale unui muzician „bun“? Cât contează teoria și cât contează urechea?

– Nu mă simt în situația de a judeca cine este un muzician bun sau rău. Muzica nu este o competiție pentru mine, nu există bine sau rău. Exista doar fie că îți place pentru că îți satisface gustul, sau nu. Există muzică genială cu doar două sau trei acorduri, există muzică electronică genială sau muzică techno. Nu este nevoie de prea multă teorie și totuși poate mișca inimile. Asta ne dorim, nu vrem să arătăm ceea ce putem, doar să mișcăm oamenii și să-i implicăm, să le spunem poveștile noastre, să-i ducem într-o călătorie muzicală. Ai nevoie de inima și sufletul tău pentru asta. Dar uneori trebuie să o exprimi prin teorie.

– Pe data de 24 septembrie pregătești un eveniment special la Castelul Nikolici. Ce ne poți spune despre asta?

– Ne-am dorit de mult să facem evenimente la Castelul Nikolici. Castelul este un vechi conac și a trecut prin multe distrugeri. Familia mea a cumpărat castelul acum 20 de ani și a renovat jumătate din el. Facem anual un food festival numit Banat Brunch. Delia Barbu, de la biroul de turism din Timișoara – cu care lucrăm pentru festival – mi-a dat ideea pentru concerte. Ea a spus că ar fi frumos să avem o trupă pe scările de la Castel Nikolici și așa am încercat anul trecut. A ieșit grozav. Apoi am visat să fac mai multe evenimente muzicale de genul ăsta. Numele „Jazz & Wine” a venit de la un eveniment la care vom cânta în octombrie în Georgia și care se numește „Jazz and Wine”. Este un nume perfect – oamenii care iubesc jazz-ul mai ales iubesc și vinul. Era firesc ca eu și băieții mei să fim prima trupă care să cânte la evenimentele noastre, dar pentru a face ceva special, ceva de neuitat am invitat și Bucharest Jazz Orchestra dirijată de Simona Strungaru.

Colaborarea noastră cu ei a ănceput în 2015 când am cantat pentru prima dată cu ei la București. Am rămas mereu în contact și am lucrat împreună la noul album. Multe interludii în stilul filmului noir sunt scrise și înregistrate de Simona.

– Ce activitate muzicală ai avut în pandemie și după…, cum ai trecut de această perioadă dificilă?

– Am lucrat la actualul album „Club Noir” și am călătorit cu rulota. Trebuie să spun că muzica m-a ajutat să trec peste această criză dificilă. De asemenea, sunt norocoasă să am o bază în Germania pentru că guvernul german a oferit subvenții muzicienilor și ne-a sprijinit în timpul crizei. – Unde te vezi peste cinci ani, care-s planurile tale de viitor?

– Motto-ul meu este „go with the flow”. Nu știu unde voi fi, cu siguranță vreau să fac mai mult în România. Am început și o colaborare cu o echipă din București. Cu siguranță mi-ar plăcea să cânt în mai multe festivaluri în România.

un Articol PressAlert.ro, scris de Zoltan Varga