Psihologul Lenke Iuhoş dezvăluie efectele negative ale selfie-ului şi explică modul în care acesta influenţează viaţa socială şi percepţia despre sine.

Cu toate că fenomenul Facebook scade în popularitate în detrimentul surorii lui mai mici Instagram, fenomenul Selfie creşte exponenţial şi nu dă semne că ar scădea în intensitate.   

Conform Infogram, mai mult de un milion de fotografii de tip selfie sunt încărcate zilnic în Social Media, cei mai mulţi dintre internauţi având vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani. 

În opinia psihologului Lenke Iuhoş, pozele de tip selfie nu pun accentul pe noi – chiar dacă fotografia este despre noi –, ci pe ceea ce cred alţii despre noi, scopul final al acestui fenomen este să testeze acceptarea socială şi popularitatea.   

Totodată, specialistul în psihologia comportamentală consideră că selfie-ul este utilizat de adolescenţi nu numai pentru a începe să se cunoască mai bine pe ei înşişi, ci în principal prin prisma celorlalţi.

În literatura de specialitate se consideră că o imagine cât mai corectă despre noi este compusă din ceea ce credem noi despre noi, ce cred prietenii şi familia despre noi şi, desigur, ce cred cunoştinţele îndepărtate şi necunoscuţii despre noi.   

Trei efecte negative ale selfie-ului, explicate de psihologul Lenke Iuhoş:

  1. „Selfie-iştii“ sunt mai narcisişti şi mai puţin empatici 

Printre cei care postează o mulţime de selfie-uri există un număr mai mare de personalităţi narcisiste, adică extrem de auto-iubitoare şi auto-centrate, dar şi indivizi care prezintă trăsături psihopatice, care tind să acţioneze impulsiv, fără empatie.

Selfie-ul nu este o cauză a acestor trăsături, ci un efect, o exprimare a acestor trăsături de personalitate.  

2. Selfie-urile obsesiv-compulsive sunt strigăte de ajutor 

Selfie-ul oferă o oportunitate de neegalat de a observa strigătul adolescenţilor.

Mulţi tineri încearcă să atragă atenţia asupra lor prin poze bine alese, deoarece nu sunt în măsură să facă acest lucru în viaţa reală. Dintr-o poză se pot extrage multe informaţii, care prin vorbe nu se pot spune – poziţia, haine, locaţie, etc.

Toate aceste elemente vor să anunţe despre ei un anume statut social, chiar dacă de cele mai multe ori este unul contrafăcut, aspiraţional. Cu toate acestea, selfie-urile obsesiv-compulsive – câte 3-4-10 pe zi – sunt adevărate strigăte de ajutor, iar părinţii trebuie să fie foarte atenţi la aceste comportamente disfuncţionale, deoarece lipsa de acceptare socială poate genera şi stări serioase de depresie.  

3. Selfie-ul nu ne ajută să ne facem prieteni, din contră

Cu toate că scopul aparent este o mai bună interacţiune socială, fenomenul selfie este, paradoxal, un boomerang al interacţiunilor sociale, un mijloc prin care vom ţine oamenii la distanţă.

Aproape de fiecare dată, selfie-ul construieşte o imagine distorsionată despre noi, deoarece doreşte să scoată exagerat în lumină numai aspectele noastre pozitive, iar în cazul unor interacţiuni faţă în faţă, oamenii vor constata că imaginea pe care şi-au făcut-o despre noi este eronată, iar numărul defectelor poate depăşi net numărul aspectelor pozitive pe care noi încercăm să le promovăm pe internet.

Astfel, selfie-ul exagerat, o imagine bombastică pe care încercăm să ne-o construim pe termen lung în Social Media poate avea efecte total negative în ceea ce priveşte relaţiile noastre sociale în lumea reală.

About Post Author

Lasă un răspuns