ÎN CURÂND  BEST-EVENT TEAM VA ORGANIZA  O  ‘IEÅžIRE  DE GRUP ‘ :     ‘ BEST în DELTÄ‚’ !!!

     PENTRU  CEI INTERESAÅ¢I SA ‘IASÄ‚’ CU NOI:     STAÅ¢I  APROAPE !!! 

 

 

Delta Dunarii reprezinta cea mai tânara regiune geografica a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât si cele ale lumii întregi. Situata în partea de NV a bazinului Marii Negre, între 44º46’00” lat. N., 45º40’00” lat. N. si 28º40’24” long. E., 29º40’50” long. E., într-o regiune mobila a scoartei terestre, Delta Dunarii reprezinta practic cea mai importanta câmpie terminala a unui fluviu european (exceptând cea a fluviului Volga ). Suprafata totala a deltei este de 4178 km 2 , din care 3.466 km 2 pe teritoriul României (82%) si, respectiv, 732 km 2 pe teritoriul Ucrainei (18 %). Limitele deltei propriu-zise pot fi extinse pâna la Capul Midia, incluzând astfel si complexul lagunar Razim – Sinoe.

 

 

""Este o delta de tip clasic, bine individualizata, cu un contur clar deoarece debuseaza într-o mare închisa, lipsita de maree, unde vânturile au frecventa redusa si intensitate mica, favorabile aparitiei deltelor. Ca rezultat al interactiunii dintre fluviu si mare, Delta Dunarii se împarte în doua sectoare: delta fluviala în vest si delta fluvio-marina în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea – Caraorman – Crasnicol.

Referitor la geneza si evolutia Deltei Dunarii , informatiile ramase de la calatorii antici, coroborate cu cele mai recente date si interpretari în domeniu, au permis reconstituirea, în spatiu si timp, a teritoriului deltaic. Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneza prin fazele de golf – liman – delta. Conform acestora, Delta Dunarii ar fi luat nastere într-un vechi golf al marii, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia într-un liman. Înainte ca Dunarea sa fi încheiat procesul de colmatare a limanului, vânturile dominante din NE, antrenând valuri mari, au ridicat în fata cordonului litoral acumularile de nisip Letea si Caraorman. Formarea grindurilor Saraturile s-a petrecut mult mai târziu, dupa ce bratele Sulina si Sf. Gheorghe au strapuns acest cordon litoral, ele avansând, în general simultan în domeniul marii, prin cladirea de cordoane – maluri. Folosind partea avansata a acestor maluri, marea construieste noi serii de cordoane litorale care închid în spatele lor sectoare lagunare, ulterior colmatate. Printr-un astfel de mecanism Delta Dunarii a luat proportii avansând neîncetat în spatiul marin. Formarea unui cordon de acest gen la sud de bratul Sf. Gheorghe a permis izolarea ulterioara a unor limanuri maritime.

""Între factorii care concura la evolutia deltei, factorul determinant este fluviul Dunarea care, cu încarcatura sa solida, face ca delta sa avanseze neîncetat în mare (rata medie de înaintare în perioada 1835-1992 a fost de 17,405 m/an). Acesta se varsa în mare prin trei brate, cu avansari oarecum egale: Chilia – 84 km, Sulina – 77 km si Sf. Gheorghe (Insula Sahalin) – 81 km.

Prin diversitatea impresionanta a habitatelor si a formelor de viata pe care le gazduieste într-un spatiu relativ restrâns, Delta Dunarii constituie un adevarat muzeu al biodiversitatii, o banca naturala de gene de o valoare inestimabila pentru patrimoniul natural universal.

Multe specii de plante si animale au constituit totodata si importante resurse naturale exploatabile , care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri, dezvoltându-se astfel activitati economice traditionale si relatii sociale caracteristice. Ulterior s-a conturat tendinta de supraexploatare a unora din aceste resurse naturale, tendinta care se manifesta, chiar si în prezent, printr-o presiune crescuta în special asupra pestelui si pasunilor, precum si prin dezvoltarea unor activitati economice nepotrivite sistemului deltaic. Acestea au avut drept consecinta dereglarea echilibrului natural existent, prin distrugerea unor importante zone de hranire si reproducere a multor specii de pesti si pasari, inclusiv a altor grupe de vietuitoare, prin colmatarea unor lacuri si canale, prin aparitia fenomenului de eutrofizare pe mari suprafete acvatice etc.

Efectele negative generate de activitatea umana din interiorul deltei se cumuleaza cu cele generate de astfel de activitati, mult mai active, care se desfasoara în afara deltei, existând riscul ca aceste efecte conjugate sa afecteze în continuare echilibrul ecosistemelor naturale si sa se agraveze daca nu vor fi luate masuri de reducere a efectelor negative, de refacere a unor zone afectate, de protejare a celor existente – a caror valoare nu este înca afectata – si de cooperare locala sau regionala în toate aceste actiuni.

Aceste caracteristici au constituit argumente care au condus la declararea Deltei Dunarii, de catre Guvernul României, în anul 1990, rezervatie a biosferei . Valoarea universala a acestei zone a fost recunoscuta prin includerea sa în reteaua internationala a rezervatiilor biosferei, în cadrul Programului " Omul si biosfera " (MAB) lansat de UNESCO în 1970, si a peste jumatate din suprafata sa în Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, elaborata de UNESCO în 1972. Din septembrie 1990, prin Conventia Ramsar , Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala, în special ca habitat al pasarilor de apa.

Obiectivul fundamental al managementului ecologic, elaborat în cadrul programului special de administrarea a acestei zone, este conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative capabile de mentinerea si extinderea unor specii de plante si animale pe cale de disparitie sau în pericol. Acest obiectiv se realizeaza prin: cercetarea si monitorizarea continua a componentelor ecosistemelor protejate, pastrarea formelor traditionale de activitate economica ce nu genereaza dezechilibre ecologice si armonizarea intereselor economice si sociale cu obiectivele de conservare si protectie a biodiversitatii, informarea si educarea populatiei autohtone privind valoarea stiintifica si necesitatea conservarii si protejarii florei, faunei si a peisajelor respective, integrarea activitatilor economice din perimetrul rezervatiei astfel încât acestea sa nu produca dezechilibre ecologice.

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (R.B.D.D.) , cu o suprafata totala de 5800 km 2 , are ca unitati geografice componente : Dunarea maritima, de la Cotul Pisicii la Sulina, lunca inundabila în zona Isaccea – Tulcea, Delta Dunarii, saraturile Murghiol, complexul lagunar Razim – Sinoe si zona costiera a Marii Negre de la varsarea bratului Chilia la Capul Midia, pâna la izobata de 20 m, iar ca diviziuni geomorfologice : delta fluviala (de la Ceatal Chilia si pâna la aliniamentul grindurilor maritime Letea – Caraorman – Crasnicol), delta fluvio – maritima (între grindurile maritime Letea – Caraorman – Crasnicol si tarmul Marii Negre) si complexul lagunar Razim – Sinoe.

În vederea realizarii unui management eficient pentru conservarea patrimoniului natural existent, suprafata R.B.D.D. a fost împartita în urmatoarele categorii de zone functionale:

•  zone cu regim de protectie integrala (8,7% din total suprafata R.B.D.D.), reprezentând: formatiuni fizice si biologice sau grupari de astfel de formatiuni care au o valoare exceptionala din punct de vedere stiintific sau estetic, habitatele speciilor de plante si animale care au o valoare universala din punct de vedere stiintific sau al conservarii lor, situri naturale care au o valoare exceptionala din punct de vedere stiintific si istoric, al conservarii sau frumusetii lor;

•  zone tampon (38,5% din total suprafata R.B.D.D.), ce cuprind zone cu caracteristici biologice apropiate de ale celor precedente, îndeplinind functia de limitare a impactului antropic asupra zonelor cu regim de protectie integrala;

•  zone economice (52,8 % din total suprafata R.B.D.D), ce includ terenurile aflate în categoria domeniului public de interes national si cele aflate în domeniul privat sau public de interes local si judetean, în care se desfasoara activitati de valorificare a resurselor naturale regenerabile, în limitele de suport ale ecosistemelor naturale.

Diversitatea conditiilor climatice, hidrologice si edafice, influenta antropica din ce în ce mai puternica, precum si pozitia geografica a acestui teritoriu sunt factorii ce au determinat bogatia, varietatea si valoarea florei si faunei Deltei Dunarii.

Din cele circa 6000 de specii de plante si animale inventariate, începând din 1991, de cercetatorii români, multe sunt la prima semnalare în delta, România si în lumea stiintifica . S-au înregistrat de asemenea multe specii cu valoare ecologica ridicata, datorita raritatii si endemismului lor, fie în R.B.D.D. ( Centaurea pontica, Elymus pycnattum deltaicus, Pseudamnicola razelmiana, P. dobrogica, P. leontina, Hypanis plicata relicta, Diachrysia chryson deltaica, Isophya dobrogensis, Knipowitschia cameliae ), fie în România ( Centaurea jankae, Eudontomyzon mariae, Gobio kessleri antipai ). Un numar relativ mare de specii, mentionate în lucrarile de specialitate aparute pâna în anii ’90, nu a fost regasit în teren. Întrucât la data adoptarii unora din conventiile europene nu au existat suficiente informatii despre zona balcanica, respectiv sud-est-europeana, cu exceptia ornitofaunei, multe din speciile endemice, periclitate critic sau vulnerabile ce se întâlnesc în rezervatie nu fac obiectul conventiilor europene si internationale din domeniul protectiei speciilor si habitatelor, în timp ce specii comune si neamenintate deocamdata – cel putin în acest areal – intra sub jurisdictia acestora. De exemplu, dintre speciile de plante considerate periclitate pe plan european, în numar de patru, doar doua specii sunt periclitate si în teritoriul R.B.D.D. ( Marsilea quadrifolia si Aldrovanda vesiculosa ), iar celelalte doua ( Salvinia natans si Trapa natans ) sunt specii cu o abundenta si frecventa ridicata în tot teritoriul, în timp ce specii ca Centaurea jankae si Centaurea pontica , alaturi de alte 20 de specii, majoritatea subendemite, sunt periclitate critic în acest teritoriu.

Please follow and like us:
error

Lasă un răspuns