Sa nascut la data de :0000-00-00
Numele real :Carl Cox
Carl Cox este unul dintre veteranii muzicii de dans. La o vârstă respectabilă rămâne actual şi constituie un model pentru noile generaţii de DJ-i. Conduce una dintre cele mai cunoscute case de discuri axate pe techno, are propria emisiune la radio, a mixat în cele mai variate locaţii de pe toate continentele, are o agenţie puternică de impresariat, iar toate producţiile lui degajă energie şi voie bună.
Ceea ce impresionează cel mai mult la Carl Cox este viziunea sa largă, globală: ca producător, descoperind mereu noi sound-uri şi noi ritmuri, ca DJ descoperind mereu noi piese şi noi stiluri, ca manager de casa de discuri şi de agentie de impresariat descoperind mereu noi artişti, noi producători, noi talente. Animat de pasiunea pentru muzică şi în mod deosebit pentru muzica de dans, Carl Cox susţine un ritm fantastic şi insuflă voie bună atât prin muzică, cât şi prin tehnică şi prezenţă, fiind unul dintre cei mai talentaţi şi mai desăvârşiţi entertaineri care au fost născuţi pentru meseria de DJ.
Născut în Manchester în 1962, Carl Cox a fost pasionat de mixat încă de la o vârstă fragedă, când îşi selecta din discurile de soul ale părinţilor pentru a întreţine petrecerile familiei. A început apoi să-şi cumpere propriile plăci, iar la 15 ani primele două pick-up-uri. A trecut treptat de la soul, la disco, apoi la hip-hop, însă de-abia după mutarea la Brighton, în 1986, a avut marea revelaţie: descoperirea acid house-ului.
Un imens pas în carieră l-a reprezentat festivalul Sunrise din 1988, unde a reuşit să ridice în picioare 15.000 de oameni cu un set foarte energic şi a surprins prin tehnica deosebită, fiind printre primii artişti care au mixat simultan de pe trei platane. A cunoscut apoi o popularizare imensă, şi, cu un nume deja respectat, a început colaborarea cu Paul Oakenfold la Perfecto [casa de discuri care a scos şi primul său EP – I Want You (Forever)]. Piesa a ajuns pe locul 23 în topul vânzărilor din Marea Britanie şi a fost urmată de cel de-al doilea single – Does It Feel Good To You. Cele două piese şi diversele variante ating mai multe stiluri, de la house la techno şi hardcore, cu sonorităţi melodioase sau acide şi cu vocaluri inspirate din soul şi funk.
Succesul său ca DJ a dus la apariţia pe casetă a primelor sale compilaţii mixate, dar cel mai cunoscut mix de studio al lui Carl Cox a fost FACT (Future Alliance of Communications and Tecknology). Apărut în 1995 la React, mixul are două CD-uri, primul orientat spre techno, al doilea spre trance şi conţine piese deja clasice, temelie pentru ambele stiluri, de la artişti precum Jeff Mills, DJ Hell, Quench, Cygnus X, Thomas Heckmann (Drax Ltd.), Trancesetters sau Joey Beltram. FACT s-a vândut în peste 250 de mii de exemplare până în acest moment şi a adus cu sine anul următor şi un volum doi, foarte bun, dar nu de acelaşi succes.
Primul lui album – At The End Of The Cliche, avea să apară însă abia în 1996, o dată cu noua lui casă de discuri Worldwide Ultimatum. Piese ca Tribal Jedi, Phoebus Apollo, Song For Rachel sau Keep The Funk i-au definit un stil foarte funky, pe alocuri tranzy, totul pe un ritm mecanic de techno. Al doilea album, Phuture 2000, apărut în 1999, l-a dus pe Carl Cox în noul mileniu. Imbinarea de stiluri de pe Phuture 2000 ne arată un acelaşi Carl Cox, deschis şi foarte variat.
Dar Carl Cox nu s-a oprit aici. În 1996 primeşte premiul "DJ Of The Year" pentru a doua oară consecutiv, şi primeste şi premii ăn Scotia, Irlanda, Franţa şi Germania. În plus toate revistele de specialitate l-au gratulat şi ele cu premii. Printre acestea s-au aflat Mixmag, Muzik, DJ şi Wax. Asocierea ăn echipa prestigiosului radio "Kiss FM " din Londra i-a adus premiul „DJ Mixer Of The Year” pentru emisiunea săptămânală „Ultimate Mix”.
Sfârşitul mileniului a mai adus un record pentru Carl Cox, acesta fiind singurul DJ care a prins anul 2000 mixând în doup locaţii de pe glob: la Bondi Pavilion în Sidney şi apoi în Honolulu, Hawaii. Tot la acel moment înfiinţează o nouă casă de discuri, Intec Records, care a lansat piese de la cei mai în vogă producători de techno din toate colţurile lumii. Renato Cohen, Marco Bailey, Bryan Zentz, Oxia, Deetron, DJ Preach, Valentino Kanzyani, Sebastien Leger, Hiroki Esashika,Cave sunt toţi artişti Intec.
În 2002 a apărut mixul Global, la Warner, iar în 2004 a fost invitat de prestigioasa serie Back To Mine pentru al 19-lea volum, ocazie cu care s-a întors la rădăcini, la house, funk, soul şi disco. A mixat apoi cea de-a doua compilaţie de techno de la Intec, numită Pure Intec, la sfârşitul lui 2004, prima fiind Shifting Gears a lui DJ C1 (august 2002), după care a urmat Intecnique-ul lui Valentino Kanzyani (iunie 2005).
Tot la sfârşitul anului 2004 a ieşit şi Give Me Your Love, prima piesa de pe noul album, Second Sign, scos sub 23rd Century şi co-produs de Neil McLellan, cel care a lucrat şi cu The Prodigy pentru Music For The Jilted Generation şi Always Outnumbered, Never Outgunned. Albumul conţine It’s The Machines – apărută iniţial în 2001 în ediţie limitată la Intec şi co-produsa de Josh Wink, Dirty Bass – apărută tot la 23rd Century în 2003 şi lucrată cu Christian Smith, Give Me Your Love – în versiunea originala şi în versiunea remixată de Valentino Kanzyani, plus piese noi, cu o sonoritate pe o linie foarte funky, jazzy, soulful. Un album foarte variat, care îmbină multe stiluri, house, techno, breakbeat, tech-house şi pe care se găsesc colaborări cu Norman Cook, Kevin Saunderson, Roni Size, Mistress Barbara, pe langa cei deja menţionaţi.
Carl Cox este castigatorul primului premiu acordat de revista DJ Mag celui mai bun DJ din lume, în 1997. În 1998 şi 1999 se clasează pe locul 2, iar anii ce urmează îl găsesc pe Carl Cox printre primii DJ-i ai planetei. La premiile DJ Mag din 2007, Carl Cox s-a clasat pe locul 7 in topul celor mai buni DJ-i din lume, ca urmare a votului fanilor, pentru ca în 2008 să ocupe poziţia cu numărul 12.