Dacă nu ar fi murit, în 1991, de bronhopneumonie cauzată de SIDA, Mercury ar fi avut astăzi 72 de ani. Şi s-ar fi alăturat celorlalţi bunici rock, precum Jagger, Springsteen sau McCartney. Dar legenda n-ar mai fi fost, în cazul ăsta, la fel de magică.
O legendă care a fost resuscitată mai mult ca oricând odată cu luarea cu asalt a box office-ului de către filmul-fenomen al anului: “Bohemian Rhapsody”.
Fanii dintotdeauna ai trupei Queen, curioşii interesaţi mai mult de extravaganţele scandalosului Freddie şi cinefilii care ştiu să aprecieze, pur şi simplu, un film bun au făcut din “Bohemian Rhapsody” a doua cea mai bună lansare a unei biografii muzicale în SUA.
Prima a fost “Straight Outta Compton”. A ajutat şi interpretarea lui Rami Malek, deşi primul nume vehiculat a intra în pielea superstarului rock a fost cel al lui Sacha Baron Cohen.
Numai că actorul britanic era interesat de un proiect mai puţin cuminte decât ceea ce a ieşit într-un final, de ceva nerecomandat minorilor, aşa cum avea să mărturisească cel ales prima dată ca regizor, Stephen Frears.
„Sacha a vrut să facă un film scandalos, cu care îmi imaginez că Freddie ar fi fost de acord. Scandalos în ceea ce priveşte homosexualitatea lui şi a numeroaselor scene nud”, a declarat Frears recent.
Dacă nu ar fi murit, în 1991, de bronhopneumonie cauzată de SIDA, Mercury ar fi avut astăzi 72 de ani. Şi s-ar fi alăturat celorlalţi bunici rock, precum Jagger, Springsteen sau McCartney. Dar legenda n-ar mai fi fost, în cazul ăsta, la fel de magică.
Însă cei trei membri rămaşi în viaţă din trupa Queen, şi anume chitaristul Brian May, toboşarul Roger Taylor şi mult prea discretul basist John Deacon n-au văzut lucrurile cu acelaşi entuziasm.
Cei trei controlează moştenirea trupei şi, odată cu asta, şi imaginea lui Freddie şi ei au avut ultimul cuvânt legat de ce versiune a mitului apare pe ecran. Bărbatul care a fost nevoit să-şi accepte homosexualitatea într-o epocă în care acest lucru era considerat de neacceptat a fost plasat în secundar.
Filmul a cucerit publicul din întreaga lume, însă viaţa lui Mercury bate filmul. Mitul a venit pe lume pe 5 septembrie 1946, în oraşul Stone Town din Zanzibar, cu numele de botez Farrokh Bulsara.
Familia acestuia s-a mutat în arhipelag pentru a scăpa de persecuţiile la care erau supuşi în India, din cauza originii lor persane. Însă Freddie, care mai avea o soră mai mică, Kashmira, a tot făcut naveta între Zanzibar şi India, acolo unde a urmat o şcoală de băieţi din Mumbai.
Era perioada în care a început să folosească prenumele Freddie în loc de neaoşul Farrokh, starul ajungând să-şi schimbe numele legal în jurul anului 1970, când s-a lansat formaţia Queen.
Familia lui Freddie era adepta cultului Zoroastrian, una dintre cele mai vechi religii monoteistice din lume, chiar şi înmormântarea lui Freddie fiind oficiată conform tradiţiei acestei credinţe.
Mutat împreună cu familia lui într-un cartier sărăcăcios al Londrei, pe când era adolescent, din cauza revoluţiei din Zanzibar, Mercury şi-a luat un job de hamal la aeroportul din Heathrow.
În acelaşi timp, Freddie studia arta la West Thames College. Căci, într-adevăr, legendarul rocker era foarte preocupat de modă şi de look-ul său, încercând să compenseze acolo unde natura n-a fost foarte darnică. Şi aici ne referim în primul rând la faimoasa lui dantură.
Cei care au văzut “Bohemian Rhapsody” îşi amintesc cu siguranţă de una dintre secvenţele de început din producţie, cel în care tânărul Freddie Mercury intră în vorbă cu viitorii lui colegi de trupă, Brian May şi Roger Taylor, pe când aceştia cântau în formaţia Smile şi tocmai ce fuseseră părăsiţi de solistul vocal.
Freddie se oferă să fie noul lor vocalist, dar răspunsul lor este dur: „Nu cu dinţii ăia, prietene!“. Explicaţia lui Freddie pentru aglomeraţia de dinţi din gura lui? „M-am născut cu patru incisivi suplimentari. Mai mult spaţiu în gură înseamnă o mai mare amplitudine vocală.“
Lăsând filmul deoparte, adevărul este că iconul rock era perfect conştient de dantura sa imperfectă, acesta fiind şi un motiv de jenă pentru star.
„Când era filmat, îşi acoperea mereu dinţii cu buza de sus sau şi-i ascundea, pur şi simplu, cu palma.
Era conştient de cum arată aceştia“, mărturiseşte Peter Freestone, fostul asistent personal şi prieten apropiat al starului. Întrebarea de pe buzele tuturor este de ce nu şi-a aranjat Freddie dinţii.
Nu era chestiune de bani, bineînţeles. Ei bine, cântăreţul chiar credea în amplitudinea pe care i-o dădea această imperfecţiune.
Solistul trupei Queen era foarte îngrijorat că-şi poate pierde sunetul particular al vocii, dacă-şi modifică atât de mult dantura. Iar asta spune multe despre artistul Mercury, unul mai preocupat să nu-şi piardă vocea decât să-şi corecteze aspectul fizic.
Până la urmă, legendara soprană spaniolă Montserrat Caballé a spus-o cel mai bine: „Diferenţa dintre Freddie şi toţi ceilalţi căntăreţi rock este vocea!”.
Această scenă care scoate în evidenţă dinţii lui Freddie, dacă mai era nevoie, vorbeşte şi despre cum s-a format trupa Queen, după ce Brian şi Roger au avut parte de o demonstraţie de talent din partea lui Freddie, în parcarea clubului în care cântau. Greşit!
În realitate, Mercury era prieten cu cei din trupa Smile încă de la începutul anului 1969, iar un an mai târziu, când solistul Tim Staffell a plecat, Mercury locuia deja împreună cu May şi Taylor, cu ultimul obişnuind să vândă haine second hand la târgurile din Piaţa Kensington.
Iar Freddie le-a comunicat acestora de mult intenţia lui de-a fi, într-o zi, solistul trupei lor. Ceea ce s-a şi întâmplat, într-un final, în aprilie 1970.
Este interesant de ştiut când a devenit Freddie conştient de atracţia lui faţă de bărbaţi sau dacă această atracţie a existat mereu şi el şi-a reprimat-o.
Societatea şi familia îl voiau heterosexual. Aşa că prima lui relaţie sexuală a fost cu o femeie, şi anume Mary Austin, o groupie şi, în acelaşi timp, angajată la un butic fiţos de haine.
Freddie chiar a crezut în această poveste, numind-o pe Mary iubirea vieţii lui, lăsându-i moştenire aproape întreaga avere, dar şi cenuşa mortuară, pe care s-o împrăştie într-un loc secret.
Starul poza în logodnicul acestei Austin de ochii lumii, în timp ce, pe ascuns, făcea sex cu bărbaţi. De fapt, nu chiar pe ascuns, căci cei care-l cunoşteau aveau parte de nişte mărturisiri cel puţin scandaloase: „Apetitul meu sexual este enorm.
Mă culc cu bărbaţi, femei, pisici, orice. În patul meu intră orice. Patul meu este atât de mare încât poate găzdui în mod confortabil şase persoane.
Prefer să fac sex fără niciun fel de complicaţie emoţională.“
Apetitul lui sexual pentru relaţiile clandestine i-a grăbit şi sfârşitul, la doar 45 de ani. Iar lumea şi fanii care l-au iubit atât de mult au aflat că adoratul lor Freddie se luptă cu boala momentului, în acele vremuri, de-abia cu o zi înainte ca acesta să moară.
Chiar dacă se speculase de mult că Mercury ar putea să aibă SIDA, din cauza înfăţişării lui slăbite şi bolnăvicioase şi a faptului că trupa Queen renunţase la turnee, Freddie şi managerul lui au dat publicităţii un comunicat în care au confirmat aceste bănuielile pe 23 noiembrie 1991.
“În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămâni, doresc să confirm că am fost testat seropozitiv şi că am SIDA. Am simţit că este corect să ţin această informaţie doar pentru mine până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu.
Acum a venit timpul pentru ca prietenii şi fanii mei din toată lumea să afle adevărul şi sper că toată lumea se va alătura doctorilor mei în lupta cu această boală teribilă. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine şi sunt cunoscut pentru lipsa de interviuri.
Vă rog să înţelegeţi că această politică va continua.” A doua zi, starul murea. Freddie a ţinut mult ascuns cruntul diagnostic chiar şi faţă de colegii lui de trupă, cei trei aflând despre boala solistului vocal de-abia în anul 1989, la doi ani după ce acesta a primit confirmarea că testul HIV pe care l-a făcut a ieşit pozitiv.
Chiar dacă nu se ştie nici acum data exactă în care starul a contractat boala, cert este că Freddie s-a testat în 1987, însă a refuzat să răspundă, apoi, telefoanelor doctorilor.
Motiv pentru care aceştia au contactat-o pe confidenta lui Freddie, Mary Austin, rugând-o să facă pe mesagerul pentru aceste veşti urgente.
În biografia care rulează acum în cinematografe apare o altă greşeală în ceea ce priveşte adevărul istoric.
Conform filmului, Freddie le spune colegilor de trupă despre boala lui undeva în vara anului 1985, înainte să înceapă repetiţiile pentru legendarul concert Live Aid din Londra.
O încercare de a-l umaniza pe cântăreţul căruia niciodată nu i-a plăcut să fie dator cu vreo explicaţie, către nimeni.
Freddie Mercury. O biografie intima, scrisa de omul care l-a cunoscut cel mai bine, Peter Freestone
About Post Author
