Shadowbox are una dintre cele mai bune si mai atent realizate productii muzicale pentru o trupa de debut. Cum de s-a putut “infaptui minunea” asta?

Rares Bartos: “Vinovatul” e John Puzzle, caruia ii si multumim pe aceasta cale.

Razvan Ristea: Am avut mare noroc sa il intalnim pe Ionut Radu a.k.a. John Puzzle. Ne-a ajutat mult pe partea de mix/master, a venit cu input si feedback pozitiv la piesele astea si, cumva, ne-am potrivit super ok. In plus, si piesele aveau la baza idei faine si chiar i-a placut placere sa lucreze pe acestea.

 Biggie: Faptul ca fiecare membru are un background muzical solid si diferit a facut ca acest proiect sa fie special si faptul ca ne simtim foarte bine cand ne intalnim la repetitii, o luam ca pe o relaxare , desi implica multa munca.

 Codin Oraseanu: Pe langa Ionuț, si faptul ca suntem foarte buni, a mai contat si faptul ca eu sunt rac si am un labrador. Aaaaaa , si mai e ceva, Biggie nu se poate abține, dar revin la tema asta mai incolo. 

Ce a fost inainte de Shadowbox?

Rares Bartos: Eu am cantat intr-o trupa de nu-metal la inceputul anilor 2000, se numea Narkoma, si o foarte scurta perioada intr-o trupa de metalcore, Deviant.

 Razvan Ristea: Inainte de Shadowbox au fost tot felul de incercari. Rares mi-a povestit prin 2010 ca ar vrea sa isi faca un proiect de hiphop, eu am zis ca m-as baga instant in schema, il cunosteam pe Biggie de la celebrele jam session-uri de la o sala de repetitii de pe Batistei, unde repetau trupe ca Rain District, Cap de Craniu si ulterior Mediocracy, asa ca totul a inceput sa se lege la modul fain. O vreme am avut chitarist (Mihnea Ferezan), insa dupa cateva luni, omul a decis sa se retraga din proiect. Rares il stia pe Silviu Badea a.k.a. Montgomery Clunk si i-a propus sa incercam sa facem ceva impreuna. Aia a fost o perioada foarte, foarte misto. Atunci am inceput sa construim peste scheletele de piese de la Shotta, Homegrown, Slappin’ It si tot cam atunci ne-am si schimbat numele in Shadowbox. Nu aveam un nume inainte, nu ne-a prea interesat aspectul asta. Am preferat sa stam mult in sala si sa ne tot jucam cu instrumente si cu alte jucarii. Dupa o vreme, Silviu a trebuit sa se retraga din proiect, asa ca a fost cooptat Codin in trupa, via Biggie. Influentele lui sint altele decat ale lui Silviu, insa e cu atat mai interesant cu cat, practic , am ajuns la o versiune Shadowbox imbunatatita si cumva diversificata. Un fel de Shadowbox 1.0   🙂

 Biggie: Inainte de Shadowbox a fost mult metal. Am cantat cu fratii mei de la Constanta intr-un proiect care se numea Protest Urban (ne placea sa credem la vremea aia ca suntem prima trupa de metalcore de la noi). Am mai avut un proiect de hardcore unde eram tobar se numea 16mm. Dupa perioada de metal si alcool, a urmat o perioada de schimbare in preferintele muzicale. Am inceput sa ascult si alte genuri pe care, pana in momentul respectiv, nu le ascultam, astfel, am inceput sa si cant alte stiluri. Am cantat cu o trupa de rap The Bastards si cu alta trupa de funk caruia ii zicea Lazy I, super proiecte cu super potential care nu s-au definitivat .

Codin Oraseanu: Nici nu stiu exact de unde sa incep, parca sunt timpuri imemoriabile. Pe scurt, am inceput sa pun muzica in WEB, eram obsedat de jungle si hip hop. Dupa care, incet, incet, am descoperit trip hop-ul, mai feelingos, mai complex ca structura muzicala, plus ca agațai fete mai usor daca le povesteai de Massive Attack, Tricky, Portishead, The Orb, Cold Cut si tot asa. Dupa trip hop, a urmat dub-ul care mi-a deschis cu totul si cu totul alte orizonturi. Dub-ul m-a influențat foarte mult ca si cultura – militant, meditativ. Tot punind muzica, am inceput sa creez diferite sunete pe care le foloseam intre piese sau peste piese. Asa am inceput sa produc muzica. Mai intai sound design de film, dupa care piese intregi pentru diversi artisti. Au urmat tot felul de proiecte muzicale cu diversi oameni, dar toate sortite esecului. Asa am invațat ca munca in echipa e cea mai grea si ca lucrul facut cu mana ta se numeste lucru manual. 

Proveniti din zone muzicale distincte, exista puncte artistice-divergente in trupa? Care?

Rares Bartos: Trei dintre noi venim din zone diferite ale rockului/ metalului, deci aici ne potrivim bine :)) In ceea ce priveste hip-hopul, toti suntem foarte familiarizati, asa ca, in principiu, nu sunt divergente pe partea asta.

Razvan Ristea: Nu am simtit in vreun moment ca exista divergente muzicale intre noi, chiar daca venim din zone diferite. Reusim cumva sa facem un blend intre input-ul fiecaruia din noi si suntem foarte mutumiti de rezultat.

Biggie: Exista discutii de cele mai multe ori cand intarzii eu pe la sala, s-a cam intamplat in ultima perioada, dar am niste colegi extraordinari si acest fapt ma scuza de fiecare data.

Codin Oraseanu: in primul mulțumesc ca ați pus aceasta intrebare. Eu, recunosc, nu il mai suport pe Biggie. Sa va explic. Sala noastra este langa un Mega Image, normal la cate sunt nici nu era greu sa fie un Mega Image langa – chiar sunt multe, serios acum. In fine, omul cand vine la sala cumpara asa:

7 placinte cu branza (una pentru fiecare cica, ca el mananca trei)

3-4 placinte cu visine sau cu ce o mai da Dumnezeu

4 gogosi (din alea care daca iei o gura iți cad dinții)

2 pungi de pufuleți (astea pentru Razvan)

Nimic anormal ai spune. Patru oameni, un pranz copios. Dar ce sa vezi! Eu maninc linistit porția mea de placinta cu branza si pe la jumatate ma opresc, sa respir. Biggie, de fiecare ma intreaba ”Nu mai poți” sau ”sa iți mai opresc ceva” sau, daca apuc si termin placinta aia si mai caut una, ma intreaba”mai vroiai si tu? Hai ia o gogoasa daca vrei”. Cum sa va explic, omul nu se inchina cand mananca 🙂

 Va mulțumesc, din nou, pentru intrebare.  

Exista genuri muzicale trecute/ofilite, unele genuri reinventate si altele noi. Cum va raportati fiecare dintre voi la acestea? Dati-mi exemple din fiecare categorie.

Rares Bartos: Personal, cred ca mai toate genurile si-au trait traiul si si-au cam mancat malaiul. Moda revival a diverse stiluri muzicalo-fashion cred ca a omorat mult din spiritul muzicii. Lumea se axeaza mult pe productie si sound, ca sa nu mai zic de imagine … si uita tocmai esentialul, adica ceea ce-ti transmite muzica aia, sentimentul. Pe de alta parte, ce sa mai inventezi in stilurile muzicale clasice? Apogeul in rock sau in hiphopul traditional, de ex, s-a atins demult, acum cred ca suntem pe o panta descendenta. Noi am pornit la drum tocmai cu ideea de a nu ne raporta la nici un gen clar si am respins ideea de incorsetare muzicala. Ne plac fiecaruia din noi multe lucruri si basically cantam ce ne vine si ce consideram noi ca ne suna bine.

Razvan Ristea: Ofilit mi se pare power metal-ul sau hard rock-ul optzecist. Nu imi plac trupe gen Franz Ferdinand, daca e sa vorbim de chestii reinventate. Prefer sa ascult the real deal. Cat priveste treaba cu genurile noi, nimic nu e nou cu adevarat.

Biggie: Consider ca toata muzica si stilurile s-au descoperit si nu mai ai cum sa vii cu ceva complet nou. Ce poate sa mai apara acum sunt combinatii intre stilurile existente si cam atat. Acum poate face diferenta un sound beton, o imagine tipla si mult noroc pentru ca sunt mii de trupe care canta bine dar nu si-au gasit felia.

Codin Oraseanu: Chiar nu am ințeles curentul hippie. Nimic din el. Mi s-a parut total degeaba. Plus toți hipioții, in frunte cu marele hipiot combinator care a ajuns sa aibe Virgin Records, Virgin airlinea si asa mai departe. Erau toți pe pace si iubire pana dadeau de bani. Farisei. Din curentele astea noi, cel mai mult ma zgarie pe urechi muzica indie. E muzica de reclame, jur. Auzi o piesa indie si te gandesti, o fi pe coloana sonora de la Coca Cola sau de la Dorna?

Cat despre muzica, cred ca oricind poate aparea ceva nou. Poate veni cineva care sa reinventeze ideea de sunet si melodie. La cat de hiper postmoderna e lumea acum poate aparea cineva care sa dea foc la o padure si sa zica ca e mega proiect muzical. Cum nu ați auzit armonia flacarilor? 

Ce este maturitatea artistica?

Rares Bartos: Sa-ti dai seama de propriile limite si totusi sa-ti propui sa le depasesti si sa stii sa nu-ti pierzi vremea inutil acolo unde simti ca nu va iesi nimic.

 Razvan Ristea: Cred ca maturitatea asta se traduce prin necramponarea de niste preconceptii care iti pot dauna ca artist. Trebuie sa incerci chestii, sa fii deschis la idei noi si sa ai mereu in cap vorba aia : “your ego is not your amigo”. Maturitatea artistica tine si de relatiile interumane pe care le ai cu restul celor din trupa.

 Biggie: Maturitatea muzicala o atingi cand ai trecut prin cateva proiecte care nu au atins asteptarile tale si sa fi in stare sa treci peste ele. De multe ori am vrut sa ma las de muzica dupa unele proiecte care au dat fail dupa ani de lucru la ele dar nu am putut…Si mai e o treaba, sa nu te gandesti daca prinde sau daca o sa facem nu stiu cati bani si alte rahaturi de genu.Trebuie sa canti ce iti place frate fara nici un compromis.

Codin Oraseanu: Atunci cand, cupa cum zicea Vexxatu, nu rimezi ”tine” cu ”mine”, asta pentru vocali. Pentru producatori si instrumentesti, habar nu am. Cred ca ei trebuie sa ramana copii intotdeauna. Doar prin joaca infantila poți crea intr-adevar, atunci cand nu esti supus unor rigori si dogme. Vocalul este cel care trebuie sa verbalizeze joaca creativa, el este cel care, prin definiție, trebuie sa se maturizeze, sa invețe un anumit limbaj, sa stie sa comunice cu publicul, sa fie un om matur. 

Alegeti-va o piesa din repertoriul Shadowbox si descrieti-mi o situatie care s-ar potivi cu aceasta ( ex: Overcome de ascultat intr-un cruising urban nocturn printr-un oras necunoscut).

 Rares Bartos: Slappin’ it, intr-un club cu fete care au implinit de foarte curand 18 sau 39 de ani.

 Razvan Ristea: Slappin’ it. Mi-a placut din primul moment cand am scris-o la sala si mereu mi-am inchipuit ca ar merge la un barbeque party sau ca fundal sonor la competitii de sport extrem urban.

 Biggie: Clar bucata mea preferata e Homegrown (inca nu a aparut, dar o cantam de ceva timp in concerte) pentru ca sunt pro cultivarea legumelor acasa; merge ascultata in sera sau in hamac .

 Codin Oraseanu: Mie chiar imi plac toate foarte mult. As fi tentat sa fac o descriere a fiecaruia, dar incerc sa ma rezum la una. Probabil ”Take it for granted”. E o piesa de atmosfera si cu mesaj. Abia astept sa o ascultați. ii vom da drumul cat de repede. Este cu John Puzzle pe refren. As asculta-o oricind tolanit in fotoliu si cu un mare diblu in mana cautand pierdut printr-o arhiva veche de fotografii.

Completati, va rog, propozitia: In Romania se face muzica …

Rares Bartos: …cateodata.

Razvan Ristea: …buna. Trebuie doar sa ai curiozitatea sa cauti.

Biggie: … in general, proasta, pentru ca se difuzeaza numai mizerii la televizor, dar sunt in underground trupe care o dau original, cum ar fi: Subcarpati, Norzeatic ,White Walls, Luiza Zan, Coma, H8 etc…Sunt si o gramada de Dj de house care sunt foarte apreciati pe la noi si mai ales afara.

Codin Oraseanu: …..buna, dar prea cuminte. Uneori, am impresia ca unor artisi le este frica sa exploreze, se mulțumesc cu ”asta sunt eu”.

Care (credeti ca) este principala teama a unui artist/muzician roman?

Rares Bartos: Sa cante in engleza :))

Razvan Ristea: Increderea in ceea ce faci te ajuta sa treci peste inevitabilele suisuri si coborasuri pe care le ai ca muzician aici.

Biggie: Oare prinde mizeria asta pe care am facut-o? Bagam niste tzatze niste buci si e perfect.

Codin Oraseanu: Sa greseasca. Toata lumea vrea perfecțiunea ACUM. Nimeni nu vrea sa creasca organic, tosi sunt cei mai buni.

Albumul de debut? Cand? Unde? Artisti invitati?

Razvan Ristea: Am decis de comun acord ca nu va fi un album, ci o serie de 4 EP-uri pe care le vom scoate la un anumit interval de timp unul fata de celalalt. Vor fi EP-uri tematice, mulate cumva pe personalitatile multiple ale fiecaruia din noi 4, hahaha 😉

Vom lucra, in continuare, tot cu John Puzzle, evident, pentru ca nu avem voie sa il lasam sa ne scape. Cat despre artistii invitati, nu cred ca ne-am hotarat inca la capitolul asta.

Rares Bartos: Deocamdata, avem in plan 4 EP-uri, pe un concept nou. Vom avea 4 personaje in gen graphic-novel, inspirate din fiecare membru al trupei, cu un story care sa le uneasca overall pe toate. Acum lucram la story si concept. Fiecare EP va fi cumva ilustratia alter-egoului al cate unui membru.

Biggie: In curand. Urmatorul EP. Speram, la jumatatea lui octombrie.

Codin Oraseanu: Cele patru EP-uri sunt un proiect la care eu țin foarte mult. E vorba de mult material social, suflet si pasiune. Chiar nu vreau sa zic cand va iesi primul. Nu vreau sa il grabim deloc. E mult de munca.

About Post Author

Lasă un răspuns